Toata viata ne punem intrebari. La unele aflam raspunsul in timp iar altele vor ramane pentru noi eterne enigme. Nu vorbesc in acest post despre marile intrebari existentiale gen: exista Dumnezeu, unde ne ducem dupa ce murim etc. Nu, e vorba de intrebari simple…in aparenta.

M-am decis sa scriu acest post dupa ce am vazut la tv zilele trecute un reportaj despre un tip care a primit diploma de geniu. Insa nu pentru ca descoperise cine stie ce ci doar pentru ca era foarte informat. Cu alte cuvinte, omul a inceput sa isi puna intrebari gen: cum merge un televizor, de ce ne circula sangele prin vene, cum functioneaza un ceas etc. Si astfel a inceput sa invete, si a tot invatat pana a ajuns un fel de enciclopedie umana.

Cate intrebari din astea nu am si eu…vreau sa stiu de ce se pune praful pe mobila, ce e praful, de ce ochii sunt caprui, albastrii, verzi, negrii si nu sunt rosii, de ce parul nu creste albastru, cum s-a masurat de exemplu viteza luminii, cum se aprinde becul atunci cand apas pe buton, de ce sapunul respectiv detergentul curata, cat de mica putem rupe o bucata de hartie, de ce ma vad in oglinda, de unde stiu ca imaginea mea din oglida nu este complet diferita de cum ma vad ceilalti, cum ar arata alte culori daca ar mai exista, mai exista altele? si multe alte intrebari din astea….

Sigur raspunsuri stiintifice exista pentru toate si as vrea sa le stiu. Dar sincer cred ca mi-ar fi lene sa inteleg o exlicatie cu protoni, electroni care se cioncnesc etc. As vrea ca totul sa mi se para simplu, natural, nu un text stiintific care imi intra pe o ureche si imi iese pe alta…da…stiu ca vreau multe!