Pisica

Dumnezeu a creat pisica, in infinita lui clementa, pentru a permite omului sa mangaie leul, spunea o zicala araba. Nu vreau sa o ridic in slavi vreau doar sa o laud pentru ceea ce e. Un ghem de blana ce aduce uneori un zambet pe un chip trist, ce uitase demult ca mai putea zambi. Imi place cand se uita fix la mine, parca imi citeste gandurile si intelege. Intelege tot ce ceilalti nu pot. Imi place sa vorbesc cu ea…sta langa mine miscandu-si coada usor si ma asculta. Ea e singura care imi stie amarul si parca imi da un pic de dulceata in viata cand imi plimb mana prin blana ei moale.

Pe ea imi place sa o alint, sa o mangai si imi place sa imi pun capul pe ea sa o aud cum toarce; parca imi linisteste sufletul. Imi da si mie un pic din pacea si linistea si bucuria ei. Ce m-as face fara ea…nu stiu…si nici nu vreau sa imi imaginez. Uneori cred ca o sa o vad mereu dormind intr-un colt de canapea, sau inchizand ochisorii de placere in timp ce se scalda in lumina calda a soarelui de dimineata…

As vrea sa vorbeasca uneori…sa imi spuna cand e trista singura sau bolnava. As vrea sa fiu si eu langa ea asa cum ea e alturi de mine si sa ii dau un pic din bucuria mea atunci cand si ea e trista…cred ca…as vrea sa fiu ca ea!