Tuturor ne place barfa intr-o masura sau alta…dar unii oameni de-a dreptul exagereaza. Iata o istorie recenta din blocul meu ce m-a facut sa imi dau seama ca uneori oamenii judeca lucrurile mult prea superficial, iar barfa face o parere sa se transforme intr-un adevar general, nu neaparat drept…dar sa-i spunem…suculent.

Vecinul nostru de la 7 a murit acum 2 sau 3 zile de cancer. O adevarat tragedie pentru familie caci aflase de boala sa abia in octombrie-noiembrie si iata ca la inceputul lui ianuarie a si murit, sa nu mai spun ca era si realtiv tanar, doar 58 de ani. O vedeam adesea pe sotia sa, o doamna blonda, foarte prezentabila ducandu-se la biserica. Si bunica povestea de cate ori o intalnea ca plangea mereu pentru ca stia ca sotul sau nu mai are mult de trait. Toti vecinii ii plangeau soarta.

Putin dupa anul nou a urmat tragedia…a murit la 11 noaptea. Familia insa l-a dus imediat a doua zi cu cosgiug cu tot la o proprietate in comuna Rosu inmormantarea avand loc dupa 2 zile de la deces. Un adevarat soc pentru vecini! Nu moartea in sine…ci faptul ca nu au fost anuntati de eveniment si nu au putut participa la inmormantare…si de aici a pornit totul.  Au pornit zvonuri cum ca sotia abia astepta sa scape de el, ca avea un amant de multi ani si asa mai departe. Toata compatimirea lor pentru familia indoliata s-a transformat intr-un fel in ura si pentru ce? Ne privesc pe noi atat de mult problemele altora si viata lor? Cine suntem noi sa judecam amarul altora?