Pirates of the Caribbean: At World’s End
Imi aduc aminte cand am vazut primul film din seria Piratii din Caraibe. Am avut un sentiment ciudat, o fascinatie stranie pentru pirati si aventuri in cautarea comorilor pierdute. Mi-am dat seama ca nu imi doresc altceva decat sa fiu si eu pirat si sa navighez marile la bordul corabiei lui Jack Sparrow.
Am regasit sentimentul acesta dupa urmarirea fiecarei parti din Piratii din Caraibe. Recent am vazut si partea a treia si am savurat fiecare moment din film. Imbinare oarecum ciudata intre fantastic, aventura, romance pe alocuri si umor fac din “Piratii din Caraibe” unl din cele mai bune filme pe care le-am vazut. Desigur…nu spun ca e un film de Oscar…exista si parti mai slabe. Dar trec cu vederea faptul ca uneori actiunea m-a ametit si nu stiam cine de partea cui e sau ca n-am inteles de ce Jack se lovea de el insusi captiv fiind pe corabia lui Davy Jones. Si poate se face totodata abuz de ochiul lui Ragetti care se incapataneaza sa se rostogoleasca pe punte sau de maimutica Jack ce aproape ca devine un personaj central.
Insa, pentru mine, Piratii din Caraibe = magnificul Jack Sparrow, un pirat asa cum eu nu am mai vazut. De ce spun asta? Ei bine pentru ca e tot timpul in incurcatura si mereu reuseste sa scape, pentru ca pare mereu beat si cu toate astea gandeste limpede si nu in ultimul rand pentru ca e interpretat de Johnny Depp. Ah, cum sa nu iti placa Johnny Depp?
Mi-a placut ascensiunea personajelor Elisabeth si Will, care ajung din oameni “cumsecade”, ceea ce urau mai mult, si anume pradatori ai marilor. Chiar daca m-am declarat un antifan Orlando Bloom si Keira Knightley acest ultim film mi-a cam schimbat parerea. Nu sunt chiar asa de rai
, sunt chiar simpatici atunci cand se casatoresc in mijlocul luptei, in timp ce imparteau pumni in colo si incoace.
Capitanul Barbossa devine dintr-un erou total negativ un pirat oarecare (si nu spun asta intr-un sens negativ). Spun doar ca publicul nu a mai fost nevoit sa il urasca doar pentru ca era “rau”. Le-a aratat tuturor ca are si o fata umana si poate fi chiar simpatic pe alocuri.
Inchei prin a recomanda din inima “Prates of the Caribbean: At World’s End”, un film pentru toate varstele, ce incanta in aceeasi masura atat pe bunci cat cat si nepoti! GO AND WATCH IT!!!

iunie 24, 2007 la 11:45 am
Si eu sunt fana Johnny Depp si mi-a placut cel mai mult in POTC. Si partea a treia a fost mult mai reusita ca a doua, car emi s-a parut presarata cu actiune si artificii inutile. A treia a fost mai comica, dialogurile erau hazlii si bineinteles engleza british a lui Depp i-a dat un iz si mai sofisticat. Mi-a placut.
iunie 25, 2007 la 4:14 pm
told ya you’ll love it
cum Oceans’12 si 13 m-au dezamagit pofund
cred ca sunt singurele continuari pe care le ador
iunie 25, 2007 la 7:33 pm
mie nici Ocean’s 11 nu mi-a placut
august 7, 2008 la 5:23 pm
hmm… Personajul Jack Sparrow e inspirat din Keith Richards, chestie care mi se pare destul de importanta… asta daca vrei sa intzelegi personajul… Dar cum Rolling Stones nu prea se afla in playlist-ul tau.. e scuzabil. Iar filmul chiar e de Oscar.. cel putzin prima parte a trilogiei..