Era prea frumos ca sa raman in casa. Soarele imbia pe oricine sa iasa si sa se bucure de o adevarata zi de primavara, chiar daca era inca februarie. Fara sa fiu nostalgica, m-am simtit ca in “vremurile bune”, cand zilele imi erau toate senine iar zambetul nu imi parasea niciodata buzele.

Fiind mai precisa, am petrecut o zi de neuitat in parcul de distractie. Aproape ca uitasem senzatia de bucurie exploziva, fascinatie si temere, in acelsi timp, din varful rotii celei mari. De sus de acolo, privesti la o lume de furnici si pete de culoare. Singurul regret apare atunci cand tura se incheie si trebuie sa cobori dezamagit din carusel. Dar ca orice copil insetat de senzatii tari, am mai vrut sa ma mai dau o data.

Si ce ar fi o amiaza in parcul de distractie fara a incerca cel mai indraznet carusel, care te zbuciuma in asa hal incat iti simti stomacul urcand si coborand continuu pe esofag? Dar in definitiv si asta pare amuzant, mai ales cand prietenul de langa tine iti spune ca o sa te urasca toata viata pentru ca l-ai convins sa accepte tortura caruselului bezmetic! Dar asta, e o alta poveste…caci stii ca mai tarziu o sa fie mare haz pe baza palpitantei experiente!

Si cum se termina o amiaza de vis? Se termina intotdeauna rasfoind printre amintiri…si poze…

 

PS: Merci Adriana pt pozele minunate!