Mult asteptatul final al facultatii a venit. Desigur, am mai vorbit de finalul cursurilor, de dezamagirea profunda datorata incapacitatii mele de a “stii mai mult” insa astazi nu am sa vorbesc despre asta. Cam orice final este grandios si asa a fost si al meu. Joi am participat la festivitatea de absolvire a celor 4 ani de facultate.

Imbracati in robe lungi si negre (m-am simtit un pic ca un personaj din Harry Potter), pe cap cu caciulite care se incapatanau sa stea alunecand din cand in cand pe frunte, am ascultat cu totii Gaudeamus, si am urcat apoi rand pe rand pe scena pentru a primi o diploma simbolica. Emotia nu a reusit sa ma patrunda nici macar la degetul mic de la piciorul stang poate doar plictiseala m-a ros putin pe parcursul intregii ceremonii. Poze peste poze…cu profesori, colegi, parinti si bunici.

Noaptea am luat parte la mult asteptatul banchet. Toalete elegante, mancare (cam de spital dupa umila mea parere) si bautura din belsug, muzica, lumini si din nou poze. Timpul a trecut mai repede decat ma asteptam. M-am trezit spre ziua zacand pe un scaun si alunecand in nostalgie. Nu am facut poze suficiente, nu am incercat macar sa ma simt bine si ceea ce era mai important….am ramas o teenage dirtbag care spera macar la un dans cu Prince Charming.