Tuse si nesomn

Cautam ciudatul in viata mea monotona de zi cu zi si o banala bronsita m-a facut sa ma simt un fel de cadavru uman, sau un erou din povesti care stie ca se schimba din simplu muritor in zeu. Desigur, poate afirmatia mea de mai sus va produce zambete, caci ar putea fi considerata o autentica aberatie dar intai va trebui sa va impartasesc povestea mea. Concluziile vor veni de la sine.

Ma simteam partial amortita caci, membrele imi reactionau greu, iar fiecare rasucire a capului parea un adevarat efort. Duminica seara am incercat sa adorm cu sufletul impacat si cu zambetul pe buze chiar daca trupul mi se zbuciuma teribil din cauza racelii. Tusea incepea de undeva din diafragma si imi chinuia intregul corp care se incorda intre perne si patura si tremura sub sudori reci. Undeva inspre orele trei patru tusea chinuitoare a incetat iar eu am ramas undeva cu ochii in tavan intr-o stare intre vis si realitate. Stiti ce inseamna sa visezi cu ochii deschisi? E starea aceea in care ochii refuza sa ti se inchida dar totusi intrii in REM si imaginile incep sa ti se deruleze in minte.

Am tinut-o asa timp de trei zile. Nu mai puteam sa mananc sa dorm sau sa gandesc. Franturi de vis imi zburau prin minte neincetat si am trait undeva intre cer si pamant.

Fara a vorbi de metafore, fara a dramatiza inutil am incercat doar sa descriu o stare ciudata prin care am trecut. Poate mi-a provocat-o o simpla bronsita sau poate nu….ramane de vazut!