Intotdeauna am avut oarecare prejudecati in legatura cu filmele cu zombie. Fie ca le-am considerat stupide, de un comic involuntar provenit chiar din penibilitatea situatiilor scarboase si fabuliste, fie ca le-am considerat pur si simplu de un plictis rar ( imi cer scuze fanilor Romero, caci ma gandeam la un clasic autentic “Night of the Living Dead“) ajunsesem sa cam stramb din nas ori de cate ori auzeam de filme cu cadavre umblatoare si infometate. Mi-am calcat insa pe inima si am urmat o recomandare: Dead Snow .

Primul plus pe care l-am acordat filmului il reprezinta simplu fapt ca este o pelicula europeana, mai precis din Norvegia (eu una sustin cinematografia europeana). Inca din trailer mi-a placut coloana sonora si imaginea, deci un al doilea plus.

Vorbind acum numai si numai despre film, actiunea se desfasoara alert, nu lasa spectatorul sa studieze zgarieturile de pe tavan de plictiseala, jocul actorilor este destul de bun (chiar daca am am ramas un pic surprinsa la unele scene de insensibilitatea nordicilor), iar tenta pala de umor provoaca zambete, poate chiar chicote, dar fara sa estomepeze caracteristica dominanata: horror.

Chiar daca avem parte pe alocuri de violenta exagerata, poate un pic cam gratuita, nu se ajunge la ridicol, si doar putin tembel sa fii incat sa te pufneasca rasul la scena teribila cand victima e partial constienta in timp ce doi zombie nazisti ii scot organele interne.

Zombii nu sunt un les fara creier care se taraste pe un covou din cimitir ci par a fi cat de cat umani, caci sunt capabili sa urmareasca, sa vaneze, sa se camufleze si cel mai important sa lupte. Nu arata nici foarte dezgustator, caci de…sunt totusi inghetati si se conseva.

Un film pe care il recomand iubitorilor de horror, de gore, si de filme bunisoare in general.