Escapada intre carti

Fac parte din categoria aia de oameni care este atat de prinsa in paienjenisul cotidian computerizat incat are infim de putin timp pentru a citi. Cu toate astea se poate. Imi fac timp, chiar daca uneori doar pentru 10 pagini pe zi. Cum nu am vorbit foarte mult despre carti, din oarecare motive timorate, m-am decis azi sa fac un mic review al catorva carti exceptionale pe care am avut bucuria de a le descoperi in ultimii ani.

Dan Lungu – Sint o baba comunista

Titlul socheaza si amuza, in acelasi timp. Suna a jurnal intim, cel mai probabil povestit din perspectiva unei sexagenare nostlagice asupra perioadei cand ne inghesuiam ca potarnichiile la coada la puiuti Fratii Petreus. “Sint o baba comunista” urmareste episodic povestea Emiliei Apostoae, fata de la tara, crescuta cu amprenta mirosului pregnant de tezic ( un fel de caramizi din balega si paie folosite pe post de combustibil la soba ), care are curajul sa fuga de acasa la tanti Lucretia si nenea Andrei, care traiau la bloc si aveau apa calda. Dupa o banala scoala profesionala, cand Emilia descopera bucuria si confortul traiului la oras, il intalneste pe Tucu, se casatoresc si apoi vine pe lume Alice (cu “nume de printesa“). Ani mai tarziu, la aproximativ un deceniu de la caderea comunismului, o gasim pe Emilia total confuza, atunci cand Alice, emigrata in Canada, o intreaba  de ce are de gand sa voteze din nou cu comunistii. Trecand printr-o criza existentiala femeia rememoreaza episoade emotionante sau dramatice, piperate cu un pronuntat stil umoristic involuntar despre vremurile cand ne era mai bine.

Elfriede Jelinek – Pianista

Controversata poveste a sexualitatii reprimate, ajunsa la masochism si violenta justificata, au facut din “Pianista” un roman care a socat si fascinat in aceeasi masura. Elfriede Jeninek descrie ermetic, fara dialog, povestea Erikai Kohut, profesoara de pian, trecuta bine de 30 de ani, care traieste incarcerata intr-o viata impersonala, impartita intre muzica si mama posesiva. Acest univers calm, care functioneaza dupa reguli precise, stabilite cu grija de mama, se destrama treptat atunci cand in viata Erikai apare un elev carismatic si ambitios, de care se indragosteste. Dar iubirea Erikai se dovedeste a fi bolnava si frustrarile se manifesta prin episoade masochiste descrise cu o precizie aproape inumana. Mama se revolta, caci Erika, “mica ei vijelie“, vrea sa ii scape, sa evadeze in mediocritate si cedeaza tentatiilor ieftine (de exemplu isi cumpara haine scumpe, ispititoare, pe care nu are sa o lase sa le imbrace). Romanul a fost ecranizat de Michael Haneke in 2001, avandu-i in distributie pe Isabelle Huppert (Erika), Annie Girardot (mama) si Benoit Magimel (elevul).

W. Somerset Maugham – Magul

“Magul” este o poveste bizara, o incursiune in lumea ocultismului si a magiei negre, conturand figura iconica a dizgratiosului Oliver Haddo, inspirat dupa ocultistul Aleister Crowley. Un tanar cuplu de indragostiti are nesansa de a se intersecta cu misteriosul Oliver Haddo, obez, total respingator si cu toate asta o figura ce inspira un magnetism aparte. Haddo este un om erudit si experientele sale culturale sunt prezentate in pagini intregi in care Maugham face trimiteri catre scrieri oculte celebre (Paracelsus, Eliphas Levi sau Agrippa). Povestea are in centru mitul homunculus, potrivit caruia se pot crea fiinte umanoide prin alchimie si magie neagra. Celelalte personaje ale cartii, oameni de stiinta, sau sceptici deopotriva, ajung sa graviteze involuntar in jurul lui Haddo, care distruge si deformeaza realitatea cotidiana ce se desfasura in linii monotone si clare pana la aparitia acestuia. Atmosfera de straniu si supranatural, presentimentul cum ca ceva cumplit are sa se intample, este prezenta pe tot parcursul cartii, urmand ca totul sa explodeze intr-un sfarsit dramatic si surprinzator.

Philip Roth – Sanul

“Sanul” este un roman complet original, inteligent, deosebit de lucid, ce are ca punct de plecare o asa zisa metamorfoza a lui Kafka, doar ca personajul principal, profesor de literatura, se trezeste peste noapte transformat intr-un gigantic…san. David Kepesh, personajul principal, relateaza experienta sa extraordinara, fiind acoperit de un tesut adipos si lipsit de anumite simturi umane care dau nastere perceptiilor si senzatiilor cotidiene. Povestea nu urmeaza cursul disperarii si nici macar nu ar vrea sa se ajunga la resemnare, caci sanul gaseste o fascinatie sexuala extrema de fiecare data cand este atins. David ajunge astfel dependent de pura atingere a personalului medical care ii asigura igiena, sau de mangaierile iubitei sale. Romanul poate fi privit si ca un studiu al sexualitatii, o anomalie, caci barbatul devine una din propriile sale fantezii erotice. Sanul insa nu are gura si nu are maini iar lipsa de atingere il face constient de propria-i imobilitate si neputinta. Sexualitatea devine o consecinta necesara si singurul contact cu lumea reala.

Sara Gruen – Apa pentru elefanti

Un cliseu arhicunoscut, baiatul care a fugit cu circul, e transformat cu succes intr-o poveste frumoasa, emotionanta, spusa din perspectiva unui batran uitat intr-un azil. In anii 30, Jacob Jankowsky trece printr-o criza existentiala atunci cand parintii ii mor intr-un accident, si ca urmare fuge, lasand universitatea si viata normala in spate. Doar ca destinul are sa il poarte catre spectaculoasa si stralucitoarea lume a circului. Tot aici, tanarul Jacob are sa isi intalneasca  marea iubire,  Marlena, fructul interzis, caci este casatorita cu tiranicul August. “Apa pentru elefanti” este departe de a fi doar o carte romantica, avand ca si background o lume fascinanta si stralucitoare. Sara Gruen a conturat in acelasi timp si portretul unei epoci, condimentata cu o varietate de portrete de personaje familiare, pe care le-am intalnit in atatea si atatea povesti. Ecranizarea din 2011, avandu-i in rolurile principale pe Robert Pattinson, Reese Witherspoon si Christoph Waltz, din pacate nu straluceste, e pe alocuri plata iar personajele nu au chimie intre ele.

Ana-Maria Sandu – Omoara-ma

“Omoara-ma” este o carte sofistica, o increngatura de ite, de povesti cu parfum romantic de Paris, ce ajunge sa te tina prizonier, lipit de pagini. Vali o intalneste intr-o seara pe tulburata Ramona, care ii marturiseste ca a comis  o crima. Inceputul timid de romanta, marturisit din perspectiva lui Vali, e pus in umbra de lunga si incalcita poveste a Ramonei, relatata intr-o scrisoare confesiune. Ramona, studenta fiind, ajunge sa stea in gazda la doamna Manea, sexagenara magnetica, un adevarat vampir energetic, care ajunge sa o inrobeasca pe tanara istorisindu-i peripetiile sale amoroase din tinerete. Ramona ajunge prizonira in lumea amintirilor doamnei Manea, se indragosteste de barbatii pe care aceasta i-a intalnit demult si sufera ca trebuie sa isi imparta romantele imaginare cu adevarata lor posesoare. Prinsa in paienjenisul sufocant de povesti otravite crima devine singura solutie care o poate elibera din robie.

Chuck Palahniuk – Bantuitii

Pe Chuck Palahniuk l-am considerat intotdeauna un autor contemporan de o sinceritate dureroasa. In “Bantuitii”  argoul dus la extreme, realismul sumbru redat prin arome dezgustatoare, putregai, descompunere chimica, sange inghegat, dau nastere unei atmosfere greu de digerat, in special pentru cei cu stomacul sensibil, dar condimentata armonios cu un strat delicios de umor negru. Mergand pe structura unui “Decameron” modern, scritorii inchisi intr-o casa impartasesc unui altuia povesti socante, dezgustatoare, fantezii sexuale macabre sau masochiste. “Bantuitii” degenereaza, la un moment dat, personajele cad prada propriilor scenarii macabre si ajung sa se automutileze, mor, sau mai rau, ajung sa fie mancati. Violenta extrema nu este insa gratuita sau inutila, si se imbina perfect alcatuind portretul grotesc al unui tablou contemporan, caricaturizat, cel mai probabil fiind tribut adus lui Sade. De ce socheaza? Probabil ca te vei regasi in cel putin o poveste chiar daca initial asta pare absurd.

 

Daca ei ar fi barbatii din viata mea

Daca ar fi sa merg inca o data liceu (ceea ce e total imposibil) atunci mi-as permite sa imi aleg o companie masculina absolut selecta. In definitiv e scenariul meu imaginar si am voie la libertate totala de aberatie, imaginatie si zambete involuntare. Pornind calatoria in cum ar fi daca ar fi sa…mi-am ales colegul de banca, colegul din spate, de la clasele mai mari, vecinii sau figurile iconice de prin baruri folosind pretty boys din muzica si film, care dilata pupila si curbeaza coltul gurii.

Am 16 ani si merg zi de zi la liceu. Sunt suficient de boema ca sa fiu artista (poate ca in secret imi doresc sa fiu pictorita sau fotograf), si recent mi-am dat seama ca petrec prea mult timp gandindu-ma la cei din jur in raport cu realitatea matematica formata din functii injective, aranjamente sau numere complexe.

Nu am o viata extrem de palpitanta, nu culminez in experiente amoroase, drame sentimentale sau valuri de adrenalina si sincer cred ca nici nu imi lipsesc. Eu sunt genul de om biolog, caruia ii place sa admire fauna, sa analizeze si apoi sa spuna povesti in imagini, cuvinte si culori. Si cum azi m-am decis sa spun multe povesti o sa incep cu…

Colegul de banca…Brian Molko

Colegul meu de banca e bisexual, sau cel putin asa imi spune el. Mai toata lumea tinde sa il creada caci are o slabiciune pentru dermatograf si isi fumeaza tigarea cu o gratie 100% feminina. Nu e foarte popular printre ceilalti baieti din clasa dar asta nu pare sa il fi deranjat vreodata. Are o slabiciune pentru blondul suparat din ultima banca. Nu mi-a spus asta niciodata dar l-am vazut tragand cu ochiul inspre el de foarte multe ori. Brian e o fire boema, un visator incurabil, partial afectat de o tristete dulceaga. De ce imi place Brian?
Sarmant si efeminat e prototipul clasic de cel mai bun prieten pentru o fata… doar ca asta nu-i si cazul meu . Trecem mai departe.

Cel mai bun prieten… Hugh Jackman

Nu e greu de imaginat unde mi-am intalnit cel mai bun prieten. Era noiembrie si frig si m-am refugiat de vantul care imi biciuia fata intr-un bar in care nu mai intrasem niciodata. L-am vazut intr-un colt, cu o bere in fata, pierdut intre ganduri si fum de tigara. Nu mai stiu exact cum am ajuns sa vorbim sau despre ce dar stiu ca era mult trecut de 12 cand m-am indreptat spre casa. Am continuat sa ne vedem acolo, cam in fiecare saptamana.
Imi place Hugh pentru ca are in spate povestea frumoasa si tragica a strainului misterios si mai ales pentru ca o parte din mine doreste sa fie asa atunci cand o sa cresc mare.

Profesorul de chimie…Alan Rickman

Un cliseu ar fi ca nu m-am priceput niciodata la stiintele exacte, poate ca asta ati crezut de la inceput, cand m-am comportat ca o viitoare studenta de la litere. Eu nu cred in clisee, sau cel putin am renuntat sa cred din clasa a 9 a, cand mi-am dat seama cat de mult imi place chimia. Asta poate datorita lui. El e profesorul meu de chimie, sever, rigid si cu o privire care ma ingheata si ma fascineaza in acelasi timp. Il privesc ca un fel de regina a ghetii inversata. Mi-am dorit intotdeauna sa il cunosc mai bine…poate in 10 ani cand o sa am mai mult curaj. As vrea sa am acum 26 de ani si sa il intalnesc pe strada, in statia de autobuz, dar asta nu o sa se intample nu?

Vecinul de la 3…Ryan Gosling

Toate, dar absolut toate femeile din blocul meu sunt in secret indragostite de Ryan. Am surprins-o si pe mama ieri uitandu-se larg dupa el. Sincer ma uitam si eu dar m-am simtit rusinata si am preferat sa imi indrept privirea in pamant. E fermecator si raspunde la salut intotdeauna cu un zambet. Are o dantura perfecta, poarta costume de firma (banuiesc ca lucreaza la banca) si miroase intotdeauna a parfum frantuzesc scump. I-am spus prietenului meu cel mai bun ca mi-as dori sa il intalnesc odata intr-un bar fandosit, in care fetele beau cocktailuri colorate cu umbrelute, zambesc provocator si nu se simt stanjenite atunci cand un strain le dezbraca cu privirea. Prietenul meu mi-a zambit crispat si mi-a spus ca probabil ne-am intelege bine, barbatii cu eticheta cauta fete pe masura iar eu probabil ca sunt…ceva de mijloc. O increngatura rara intre frumos si practic, nici de cum the keeper, dar o ciudatenie necesara.

Baiatul care curata piscina…Antonio Banderas (El Mariachi)

Nu ma duc intotdeauna sa inot la pisicina din spatele blocului, din motive clare de discomfort social datorat vecinelor cu salivatie in exces atrase de barbatii fara tricou, dar atunci cand ma duc, am grija sa fie vara, dimineata, si sa il prind pe Antonio la munca. Antonio ne curata piscina din spatele imobilului luni si vineri, din iunie pana in septembrie. De obicei asudeaza mult si foloseste un prosop rosu, pe care il mai uita pe marginea piscinei. Nu am fost curioasa niciodata sa il iau, ca si pretext de a il inapoia mai tarziu si a-i cere numarul de telefon. Doamna S., de la partener nu a ratat ocazia. A doua zi toata populatia feminina a aflat ca Antonio are o alunita in forma de steluta intr-o zona foarte intima. Sincer, nu doream sa imi imaginez asta. Am solidarizat cu Ryan, vecinul de la 3, care si-a dat ochii peste cap si a parasit piscina timp de o saptamana.

Soferul…Jean Reno

Spuneam la inceput ca sunt boema. Probabil ca v-ati imaginat cum ma plimb dimineata prin orasul adormit, purtand tenisi colorati, o geaca de piele, blugi rupti, in timp ce din casti imi canta zgomos The Sex Pistols. Probabil ca va imaginati ca in drumul meu diurn intalnesc baieti rataciti si frumosi, dar adevarul e ca lucrurile stau total altfel…Ascult uneori The Sex Pistols si mi s-a intamplat sa port tenisi in culori diferite, doar ca in realitate nu merg niciodata pe jos la scoala. El e Jean, soferul meu. Nu am insisitat niciodata sa fiu expres dusa pana la portile liceului, dar mama a considerat ca e absolut necesar. Nu au fost foarte multe parti bune din aceasta privare a libertatii de plimbare matinala, dar l-am cunoscut pe Jean. Jean nu vorbeste foarte mult, doar ma saluta si de cele mai multe ori e doar atent la drum si atat. Am vrut sa incep o discutie cu el dar nu am stiut niciodata cum, asa ca am preferat sa il studiez, ca un exceptional biolog ce sunt. Privirea lui crunta ma ingheata la propriu si parfumul discret amestecat cu fum de tigara imi aminteste de Hugh, cel mai bun prieten.

Blondul din ultima banca…Evan Peters (Tate Langdon)

Stiu doar ca are 17 ani, sta intotdeauna singur in ultima banca, e blond, cu parul ravasit si imi aminteste intr-o oarecare masura de Kurt Cobain. Sunt convinsa ca Brian, colegul meu de banca, il place in secret. Pare intotdeauna suparat, furios si uneori, in timpul orei de franceza, cand ma plictisesc la maxim, am scenarii fanteziste, apocaliptice, de tipul cum ar fi daca Evan ar veni intr-o zi cu o arma la scoala si ne-ar impusca pe toti, asa ca in filmele horror americane. Ma imaginez ascunzandu-ma in biblioteca, intre carti si rafturi, si cautandu-mi scaparea. Oare l-as implora sa ma lase in viata? Scutur din cap de cele mai multe ori si imi dau seama ca deja am luat-o razna. In definitiv Evan nu e decat un baiat ratacit si poate ca cei mai buni dintre noi sunt pierduti, nu-i asa?

Prince Charming de la 12 D…Ian Somerhalder

Ian e departe de a fi progenitura adolescentina a vecinului meu de la 3, sau deopotriva varianta cenzurata si ciudata a baiatului care imi curata piscina luni si vineri. Prince Charming de la 12 D e crushul secret pentru cam toate fetele din clasa mea si chiar pentru cele din a 11 a si a 12 a. E independent, sarcastic, inteligent si un pic cam mizantrop. Eu si Brian credem ca e indragostit in secret dar probabil e prea mandru ca sa recunoasca. L-am vazut intr-o seara in barul in care ciocneam o bere alaturi de Hugh. Statea singur si in fata avea trei shoturi de Tequila. Am inghitit in sec, in timp ce Hugh zambea ironic, si m-am dus catre el. L-am invitat la masa noastra. M-a privit ciudat si mi-am indreptat privirea catre care Hugh isi incruntase sprancenele intr-un mod amenintator. In seara aia am baut Tequila si am dansat spre ziua pe Depeche Mode. Nu am mai vorbit de atunci.

Amantul (ne)oficial…Vincent Cassel

E sarmant cu toate ca nu e neaparat un barbat frumos. Miroase vag a mosc, tabac si coniac frantuzesc. E pictor, scriitor ocazional si nu in ultimul rand e insurat. Rade mult de fiecare data cand vine pe la noi. Bem vin rosu din pahare inalte cu picior si incheiem seara dansand tango…el si mama adica, eu  ma multumesc privind in timp ce ma scufund cu totul intre probleme de chimie si calcule. Mama straluceste de fiecare data cand il vede. Odata m-a prins singura si mi-am dat seama ca simteam total debusolata in timp ce ma privea printre rotocoale de fum. Imi framantam mainile nervoasa si gandurile mi se incurcau in minte printre franturi de versuri din vechile romante, cuvinte boeme si sofisticate in franceza si cadre rapide, din filme pe care nu mi le aminteam. A vazut ca nu imi gaseam locul si a zambit in barba in timp ce sorbea elegant din vin. Am inteles de ce mama il placea asa de mult si in definitiv nici nu am putut sa o judec.

Si ar mai fi o gramada de oameni-povesti de care as vrea sa va vorbesc dar momentan o sa ma opresc aici. Poate ca pe viitor mi-ar placea sa am 40 de de ani si sa spun povestile femeilor exceptionale din viata mea. Poate, inca nu stiu… in definitiv e dreptul meu divin sa imi imaginez.

 

Cele mai asteptate filme din 2012

Cat de des am sa ma duc la cinema in 2012 si mai ales pentru ce filme? Desigur, intotdeauna sunt si surprize spontane, dar momentan merg pe cararea batuta in cuie: ce stiu sigur ca vreau sa vad in 2012. Poate ca nu o sa enumer marile premiere asteptate (sa nu mi-o ia in rau fanii Twilight, de exemplu, dar pur si simplu spun NU), dar o sa numesc strict filmele pe care le astept cu sufletul la gura.

Dark Shadows

Cu toate ca sunt foarte multe semne de intrebare in legatura cu Dark Shadows (pana acum nu am vazut un poster sau un trailer oficial), tin pumnii stransi si sper din toata inima ca in 2012 sa il vedem pe Johnny Depp vampir, desigur, sub magia vechiului sau prieten Tim Burton. Dark Shadows este adaptarea unei telenovele gothice din anii 70, centrata pe viata vampirului Barnabas Collins.

The Hunger Games

Bazat pe romanul lui Suzanne Collins, The Hunger Games mi-a atras atentia prin plotul cu aer de viitor apocaliptic. Intr-o societate futurista, guvernata de violenta, exista un joc televizat in care tinerii trebuie sa se lupte pe viata si pe moarte. Povestea in sine nu este originala, vezi Battle Royal, dar sunt curioasa de comparatie. Oare americanii aduc ceva nou fata de varianta asiatica?

The Dictator

Poate ca Sacha Baron Cohen nu este pentru stomacurile sensibile, dar asta nu il face mai putin delicios. Borat si Bruno sunt comedii la care am ras cu lacrimi, asa ca nu am putut decat sa jubilez cand am aflat ca he will strike again. The Dictator ne spune povestea unui adevarat dictator care face pe dracul in patru astfel incat blestemata democratie sa nu calce pamanturile sale. Rezultatele? Probabil hilare.

Prometheus

Doar doua cuvinte: Ridley Scott. Si cum aveam de-a face cu un SF cred ca sunt toate sansele sa ma dea pe spate. Mai mult decat Ridley Scott si SF, Prometheus va fi probabil un film intunecat, de atmosfera si sper sa continue cu succes lugimea de unda de la care a plecat primul Alien. Bonus: Michael Fassbender face parte din cast.

The Dark Knight Rises

O sa incep cu un nu, nu sunt un fan al trilogiei. Daca ma pune cineva momentan sa povestesc celalte doua filme nu o sa fiu in stare, chiar daca pe moment am fost impresionata. Am fost si am vazut al doilea film la cinema strict pentru prestatia lui Heath Ledger si acum voi urma o logica asemanatoare: merg sa vad femeia pisica. Chiar daca Anne Hathaway a fost criticata, fiind considerata o alegere total neinspirata pentru rolul de vixen, mie imi trezeste totusi curiozitatea si ii dau o sansa.

The Woman in Black

Daniel Radcliffe parasteste Hogwarts-ul pentru taramurile tenebroase ale horroru-lui clasic.The Woman in Black se anunta a fi o revenire la clasicile filme despre fantome care bantuie coridoarele gothice ale vechilor case boieresti. Imi fac sperante si tin pumnii. E timpul ca genul horror sa renasca din cenusa.

Fankenweenie

2012 se anunta a fi un an plin si frumos pentru Tim Burton. Tocmai se coace cea de-a treia animatie a sa, Fankenweenie, poveste gothica, plina de motive care amintesc de moartea frumoasa, lirica, descrisa de poetii romantici ai secolului 19. Plotul pe scurt: un baietel joaca rolul doctorului Frankenstein si incearca sa isi readuca la viata catelul mort.

Abraham Lincoln: Vampire Hunter

Nu stiu aproape nimic despre filmul mentionat mai sus, doar ca titlul in sine suna amuzant si bine. Cu sperantele de rigoare ca nu o sa iasa un kitsch la care sa te crucesti cu doua maini, ma declar de pe acum nerabdatoare sa vad inca o poveste cu vampiri cu totul si cu totul atipica.

The Hobbit

Inchei apoteotic cu probabil cel mai asteptat fim al anului: The Hobbit: An Unexpected Journey. Povestea inelului inainte de Frodo, Aragorn si batalia pentru The Middle Earth. De aceasta data eroul este Bilbo Baggins, care pleaca intr-o calatorie extraordinara in scopul recuperarii unei comori pazite de un dragon. O continuare, corect spus un prequel, care probabil se va ridica la aceleasi standarde cu cele ale faimoasei trilogii The Lord of the Rings.