Fac parte din categoria aia de oameni care este atat de prinsa in paienjenisul cotidian computerizat incat are infim de putin timp pentru a citi. Cu toate astea se poate. Imi fac timp, chiar daca uneori doar pentru 10 pagini pe zi. Cum nu am vorbit foarte mult despre carti, din oarecare motive timorate, m-am decis azi sa fac un mic review al catorva carti exceptionale pe care am avut bucuria de a le descoperi in ultimii ani.
Dan Lungu – Sint o baba comunista
Titlul socheaza si amuza, in acelasi timp. Suna a jurnal intim, cel mai probabil povestit din perspectiva unei sexagenare nostlagice asupra perioadei cand ne inghesuiam ca potarnichiile la coada la puiuti Fratii Petreus. “Sint o baba comunista” urmareste episodic povestea Emiliei Apostoae, fata de la tara, crescuta cu amprenta mirosului pregnant de tezic ( un fel de caramizi din balega si paie folosite pe post de combustibil la soba ), care are curajul sa fuga de acasa la tanti Lucretia si nenea Andrei, care traiau la bloc si aveau apa calda. Dupa o banala scoala profesionala, cand Emilia descopera bucuria si confortul traiului la oras, il intalneste pe Tucu, se casatoresc si apoi vine pe lume Alice (cu “nume de printesa“). Ani mai tarziu, la aproximativ un deceniu de la caderea comunismului, o gasim pe Emilia total confuza, atunci cand Alice, emigrata in Canada, o intreaba de ce are de gand sa voteze din nou cu comunistii. Trecand printr-o criza existentiala femeia rememoreaza episoade emotionante sau dramatice, piperate cu un pronuntat stil umoristic involuntar despre vremurile cand ne era mai bine.
Elfriede Jelinek – Pianista
Controversata poveste a sexualitatii reprimate, ajunsa la masochism si violenta justificata, au facut din “Pianista” un roman care a socat si fascinat in aceeasi masura. Elfriede Jeninek descrie ermetic, fara dialog, povestea Erikai Kohut, profesoara de pian, trecuta bine de 30 de ani, care traieste incarcerata intr-o viata impersonala, impartita intre muzica si mama posesiva. Acest univers calm, care functioneaza dupa reguli precise, stabilite cu grija de mama, se destrama treptat atunci cand in viata Erikai apare un elev carismatic si ambitios, de care se indragosteste. Dar iubirea Erikai se dovedeste a fi bolnava si frustrarile se manifesta prin episoade masochiste descrise cu o precizie aproape inumana. Mama se revolta, caci Erika, “mica ei vijelie“, vrea sa ii scape, sa evadeze in mediocritate si cedeaza tentatiilor ieftine (de exemplu isi cumpara haine scumpe, ispititoare, pe care nu are sa o lase sa le imbrace). Romanul a fost ecranizat de Michael Haneke in 2001, avandu-i in distributie pe Isabelle Huppert (Erika), Annie Girardot (mama) si Benoit Magimel (elevul).
W. Somerset Maugham – Magul
“Magul” este o poveste bizara, o incursiune in lumea ocultismului si a magiei negre, conturand figura iconica a dizgratiosului Oliver Haddo, inspirat dupa ocultistul Aleister Crowley. Un tanar cuplu de indragostiti are nesansa de a se intersecta cu misteriosul Oliver Haddo, obez, total respingator si cu toate asta o figura ce inspira un magnetism aparte. Haddo este un om erudit si experientele sale culturale sunt prezentate in pagini intregi in care Maugham face trimiteri catre scrieri oculte celebre (Paracelsus, Eliphas Levi sau Agrippa). Povestea are in centru mitul homunculus, potrivit caruia se pot crea fiinte umanoide prin alchimie si magie neagra. Celelalte personaje ale cartii, oameni de stiinta, sau sceptici deopotriva, ajung sa graviteze involuntar in jurul lui Haddo, care distruge si deformeaza realitatea cotidiana ce se desfasura in linii monotone si clare pana la aparitia acestuia. Atmosfera de straniu si supranatural, presentimentul cum ca ceva cumplit are sa se intample, este prezenta pe tot parcursul cartii, urmand ca totul sa explodeze intr-un sfarsit dramatic si surprinzator.
Philip Roth – Sanul
“Sanul” este un roman complet original, inteligent, deosebit de lucid, ce are ca punct de plecare o asa zisa metamorfoza a lui Kafka, doar ca personajul principal, profesor de literatura, se trezeste peste noapte transformat intr-un gigantic…san. David Kepesh, personajul principal, relateaza experienta sa extraordinara, fiind acoperit de un tesut adipos si lipsit de anumite simturi umane care dau nastere perceptiilor si senzatiilor cotidiene. Povestea nu urmeaza cursul disperarii si nici macar nu ar vrea sa se ajunga la resemnare, caci sanul gaseste o fascinatie sexuala extrema de fiecare data cand este atins. David ajunge astfel dependent de pura atingere a personalului medical care ii asigura igiena, sau de mangaierile iubitei sale. Romanul poate fi privit si ca un studiu al sexualitatii, o anomalie, caci barbatul devine una din propriile sale fantezii erotice. Sanul insa nu are gura si nu are maini iar lipsa de atingere il face constient de propria-i imobilitate si neputinta. Sexualitatea devine o consecinta necesara si singurul contact cu lumea reala.
Sara Gruen – Apa pentru elefanti
Un cliseu arhicunoscut, baiatul care a fugit cu circul, e transformat cu succes intr-o poveste frumoasa, emotionanta, spusa din perspectiva unui batran uitat intr-un azil. In anii 30, Jacob Jankowsky trece printr-o criza existentiala atunci cand parintii ii mor intr-un accident, si ca urmare fuge, lasand universitatea si viata normala in spate. Doar ca destinul are sa il poarte catre spectaculoasa si stralucitoarea lume a circului. Tot aici, tanarul Jacob are sa isi intalneasca marea iubire, Marlena, fructul interzis, caci este casatorita cu tiranicul August. “Apa pentru elefanti” este departe de a fi doar o carte romantica, avand ca si background o lume fascinanta si stralucitoare. Sara Gruen a conturat in acelasi timp si portretul unei epoci, condimentata cu o varietate de portrete de personaje familiare, pe care le-am intalnit in atatea si atatea povesti. Ecranizarea din 2011, avandu-i in rolurile principale pe Robert Pattinson, Reese Witherspoon si Christoph Waltz, din pacate nu straluceste, e pe alocuri plata iar personajele nu au chimie intre ele.
Ana-Maria Sandu – Omoara-ma
“Omoara-ma” este o carte sofistica, o increngatura de ite, de povesti cu parfum romantic de Paris, ce ajunge sa te tina prizonier, lipit de pagini. Vali o intalneste intr-o seara pe tulburata Ramona, care ii marturiseste ca a comis o crima. Inceputul timid de romanta, marturisit din perspectiva lui Vali, e pus in umbra de lunga si incalcita poveste a Ramonei, relatata intr-o scrisoare confesiune. Ramona, studenta fiind, ajunge sa stea in gazda la doamna Manea, sexagenara magnetica, un adevarat vampir energetic, care ajunge sa o inrobeasca pe tanara istorisindu-i peripetiile sale amoroase din tinerete. Ramona ajunge prizonira in lumea amintirilor doamnei Manea, se indragosteste de barbatii pe care aceasta i-a intalnit demult si sufera ca trebuie sa isi imparta romantele imaginare cu adevarata lor posesoare. Prinsa in paienjenisul sufocant de povesti otravite crima devine singura solutie care o poate elibera din robie.
Chuck Palahniuk – Bantuitii
Pe Chuck Palahniuk l-am considerat intotdeauna un autor contemporan de o sinceritate dureroasa. In “Bantuitii” argoul dus la extreme, realismul sumbru redat prin arome dezgustatoare, putregai, descompunere chimica, sange inghegat, dau nastere unei atmosfere greu de digerat, in special pentru cei cu stomacul sensibil, dar condimentata armonios cu un strat delicios de umor negru. Mergand pe structura unui “Decameron” modern, scritorii inchisi intr-o casa impartasesc unui altuia povesti socante, dezgustatoare, fantezii sexuale macabre sau masochiste. “Bantuitii” degenereaza, la un moment dat, personajele cad prada propriilor scenarii macabre si ajung sa se automutileze, mor, sau mai rau, ajung sa fie mancati. Violenta extrema nu este insa gratuita sau inutila, si se imbina perfect alcatuind portretul grotesc al unui tablou contemporan, caricaturizat, cel mai probabil fiind tribut adus lui Sade. De ce socheaza? Probabil ca te vei regasi in cel putin o poveste chiar daca initial asta pare absurd.
