RSS

Pesimism incurabil

24 Aug

Sufar de un pesimism incurabil. Cineva imi spunea aseara ca e o optimista convinsa si de aia e prietena mea, ca sa compenseze intr-un fel pesimismul dus inspre depresie de care sufar.

De fapt, poate ca nu sunt o pesimista in adevaratul sens al cuvantului, poate doar o perfectionista. Imi aduc aminte si acum o excursie la mare. Cum am ajuns acolo pe cer erau cativa norisori…ei bine asta m-a deprimat in asa hal incat am crezut ca o sa am parte de o vacanta ploioasa. Am simtit nervii cum mi se intind la maxim si vocea din capul meu urla: „de ce sunt asa de ghinionista??? De ce mereu eu?”.

Am tras concluzia ca atunci cand un mic detaliu nu merge bine simt ca totul se prabuseste in jurul meu si vad totul in negru. Nu mai pot sa vad binele si frumosul, doar tragedia. Pesimismul imi curge prin vene ca un drog si ma indruma spre o frumusete de depresie.

O sa incerc pe viitor sa stau in preajma oamenilor optimisti poate ma contamineaza si pe mine, cine stie?

Anunțuri
 
3 comentarii

Scris de pe August 24, 2007 în Diverse

 

3 răspunsuri la „Pesimism incurabil

  1. me_moira

    August 26, 2007 at 2:07 pm

    Si eu am fost si sunt o pesimista din fire…si incerc de multe ori sa ma lupt si sa il inving, asta neinsemnand sa devin optimista. Imi dau seama ca gresesc fiind asa, ca exact cum zici tu cand is fericita sau ma simt foarte bine, presimtirea ca nu va dura, ca vor veni si altele mai rele, ca momente de felu asa sunt rare imi strica cu adevarat si fericirea prezenta. Carpe Diem??? foarte greu… Toutusi, multe lucruri te pot ajuta. Pe mine m-a ajutat teama de a pierde o iubire, dar mai ales teama ca cei din jurul meu ma vor ocoli…Cine vrea mereu o fata abatuta si nostalgica langa el? Chiar si cei mai buni prieteni se satura la un moment dat…
    ps: te invit ca friend pe blogul meu…sa zambim scriind 🙂

     
  2. Tomata cu scufita

    August 27, 2007 at 10:26 am

    Hihi… Moira pesimista (nu e tot timpul asa trista si pesimista, o cunosc, dar si cand o apuca… pff). Cred ca remediul e intr-adevar sa stai cu oameni care te fac sa razi, sa iti arate binele din orice rau, sa iti dea puterea sa te ridici de fiecare data cand pici si sa te obisnuiesti cu zicala: „Zambeste, maine poate fi mai rau”. Si tot timpul dar absolut tot timpul sa te gandesti ca ar fi putut fi mai rau si incearca sa gasesti partea luminoasa a ghinionului. Exista. Crede-ma. Era un citat in franceza pe undeva: „Le mal existe a cause du bien et l’ombre existe a cause de la lumiere.” (sau ceva de genul).

     
  3. darkjade

    Septembrie 3, 2007 at 10:48 am

    @ me_moira: si mie mi-e teama ca cei din jur ma vor ocoli si cred ca de aici nostalgia si neincrederea.

    @Tomata cu scufita: ma gandesc intotdeauna ca poate fi si mai rau si de aici marea mea teama…daca o sa se intample ceea ce gandesc? Daca o sa fie chiar mai rau decat ma asteptam?

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: