RSS

Eu si John Nash

11 Mai

Ieri am terminat oficial Facultatea de Matematica si Informatica. Am avut ultimul examen. Ce am simtit cand mi s-a spus nota…ei bine nu am putut decat sa scot un zambet larg caci mi-am dat seama ca am reusit. Am terminat cu bine. Dar happy end-ul meu se termina aici caci acum in suflet am un mare gol. Ce am realizat? Raspuns….nimic.

La recomandarea unei colege, am vazut acum cateva saptamani filmul „A Beautiful Mind” despre viata matematicianului John Nash, laureat al premiului Nobel in 1994. Ma gandeam, de cand eram mica la faptul ca dupa terminarea studiilor o sa fiu un mic geniu, statut castigat cu greu in urma unui studiu asiduu. Dar nu am fost niciodata mai mult decat un elev eminent, nu am stralucit niciodata. Nu pot spune despre mine ca sunt si eu „A Beautiful Mind„.

Nici nu stiu daca pot afirma ca il admir pe Nash, pentru ca stiu doar o teorema a lui asupra varietatilor riemanniene. Poate ca nu e vina mea, poate ca e de vina sistemul care inca nu mi-a spus ce inseamna teoria jocurilor si mi-a aratat prea tarziu ce inseamna cu adevarat matematica. Sau poate ca e vina mea si arunc cu noroi de pomana in sistem. Nu trebuia sa ma complac in situatia de lene aparenta si de repaus mintal fortat. Trebuia sa fi vrut mai mult…Insa acum e tarziu si nu am invatat nimic.

Poate ca nici nu merit sa am idoli!

 
12 comentarii

Scris de pe Mai 11, 2008 în Personalitati, Science...

 

Etichete: , ,

12 responses to “Eu si John Nash

  1. ameţitul

    Mai 12, 2008 at 1:38 pm

    mda, bun Crowe în filmul ăla…

     
  2. animaludemihnea

    Mai 13, 2008 at 3:36 pm

    stii care e chestia pe care ar trebui sa o iei in considerare : in stiintele exacte este aproape inposibil sa fii un geniu. ghinionul tau ca te-ai nasut asa tarziu, poate daca te grabeai sa vii pe lume undeva acum cateva secole bune, ai fi realizat mai mult,prin prisma faptului ca nu ai fi fost mai prejos decat alti „studenti eminenti” ai acelor vremuri care au emis intamplator sau nu atatea teorii care urmau sa puna bazele a ceea ce ai invatat tu. Nu, sa nu iti para rau ca nu esti un mic geniu. singurul gol ar trebui sa fie acela ca termini facultatea. e ultimul refugiu al tinerilor. succes pe mai departe si…

    la buna recitire!

     
  3. darkjade

    Mai 13, 2008 at 6:50 pm

    @ ametitul: asa e…un mare actor!

    @ animaludemihnea: matematica nu a stagnat, nu o sa stagneze niciodata. Nu conteaza epoca in care te-ai nascut pentru ca in permanenta o sa fie ceva nou de descoperit.

     
  4. Mazgalici

    Mai 15, 2008 at 11:05 am

    „Poate ca nici nu merit sa am idoli!”…nu e adevarat draga, idolii nu te merita pe tine. Nu e vina ta, e vina lor.

     
  5. darkjade

    Mai 15, 2008 at 1:32 pm

    ..ma simt extrem de bine acum, ca mi-ai spus asta…

     
  6. delphigab7

    Mai 20, 2008 at 12:14 am

    bafta la licentza

     
  7. darkjade

    Mai 25, 2008 at 8:54 pm

    mersi :), sa fie!

     
  8. Andu

    Mai 27, 2008 at 1:39 am

    FMI? Căză? Mirică? 😀

     
  9. darkjade

    Mai 27, 2008 at 10:17 pm

    @ Andu: Sincer nu am avut onoare de a-i avea profesori pe niciunul din ei, dar am avut si eu specimenele mele.

     
  10. aaa

    Iulie 1, 2008 at 1:12 am

    Cred ca il poti admira pe Nash ca si matematician; nu insa, ca si..fizician – de pilda. Sau, sportiv. Stiau orice altceva.

    Inainte de a deveni obsedati de a fi remarcabili intr-un domeniu oarecare, cred ca este bine sa ne tragem sufletul si sa vedem cat de diversa e viata. Cu siguranta nu ne-am nascut degeaba. Fiecare dintre noi putem fi cei mai buni in ceva anume sau putem ajuta pe altcineva sa devina.

    Au fost oameni care si-au descoperit vocatia in cea de a doua jumatate a vietii, oameni care n-au purtat „pica” trecutului, oameni care au inteles ca datoreaza trecutului lor faptul ca au ajuns unde a ajuns, poate la trezire. Iar acesti oameni au realizat ceva. Si niciodata, nu li s-a parut prea tarziu.

     
  11. darkjade

    Iulie 1, 2008 at 3:09 pm

    Niciodata nu e prea tarziu, dar din pacate multi traiesc cu sentimentul unui tarziu perpetuu. De aici deznadejde, subestimare si implicit nerealizari.

     
  12. aaa

    Iulie 3, 2008 at 9:42 pm

    Cred ca..matematica este abc-ul tuturor stiintelor. Asimov scria pe undeva ca..toata istoria unei culturi oarecare a putut fi descrisa intr-un limbaj de ecuatii. Tin minte ca – in armata – am avut ocazia sa cunosc un absolvent de matematici, specializat pe astronomie, sau mecanica corpurilor ceresti – ceva de genul acesta. Eu, un amator in domeniu, ramasesem la nivelul placerii de a rezolva o integrala mai grea. Insa el, mi-a spus ca nu mai stie sa rezolve integrale, as putea – si am facut-o dealtfel – as putea interpreta aceasta ca pe un nivel de cunoastere propriu, foarte scazut.

    Cred ca nu vrem sa ne cunoastem limitele caci ne este teama ca nu le putem depasi. Sau le putem depasi dar, intotdeauna, este cineva dupa colt care a ajuns deja mult mai departe de noi – fara un efort aparent.

    Am uitat matematica; am ramas la placerea de a rezolva diverse probleme de „logica”. Poate ca acesta e nivelul meu – in care ma complac.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: