RSS

Smells like…me spirit

06 Oct

Astazi creierul meu este subordonat. Nasul vrea sa ia conducerea. Aproape ca nu vrea sa ma lase sa tastez. Isi dorea atat de mult sa scrie si el un post si cu siguranta ar fi facut-o de multa vreme daca ar fi putut. Numai ca mainile i-au ras de fiecare data „in nas” pentru ca ele pot si el nu. El nu poate sa tasteze, decat daca s-ar chinui mult si capul probabil s-ar plictisi dupa maxim un minut si gura mai mult ca sigur ca l-ar injura.

Today it smells like so many things I remember of… Mi-am petrecut 20 de minute minunate azi in ratb, chiar daca din fata ma storcea o persoana obeza. Am incercat sa vorbesc cu mine si sa imi las gandurile sa zboare, asa cum faceam demult, cand oamenii mari mi se pareau plictisitori si goi. Si am reusit. Not to mention…am ajuns la birou intr-o stare de eforie putin vecina cu betia.

Tineti mintea povestea lui Jean-Baptiste Grenouille? Nu o sa uit niciodata bucuria lui absurda pentru mirosuri aparent banale gen iarba, coaja de copac, apa sau piatra. Ei bine, si eu am fost intotdeauna o mica parte din Jean-Baptoste. Mi-am adus aminte de copilaria frageda cand ma tranteam in pat (imaginandu-mi ca e un lan de secara) si trageam pe nari mirosul mamei care tocmai plecase spre serviciu. Mama mirosea a flori si scortisoara, a fuste crete de matase care se invarteau in roti ametitoare si a rufe tocmai spalate. Imi placea uneori sa tin o rochie de-a ei in brate in timp ce inchideam multumita ochii in „lanul meu de secara”.

Pe masura ce am crescut, copilul rebel din mine a invatat sa miroasa vantul amestecat cu parf de vineri seara, roata veche de cauciuc pe care ma invarteam in cerc si cenusa frunzelor de toamna care imi aminteau de scoala si de cerneala.

Cred ca a durat destul de mult pana cand am respirat din nou ceva. Imi amintesc clar perioada liceului cand am descoperit alte doua esente vitale.

Profesoara mea de chimie mi s-a parut intotdeauna ca miroase a alchine, nu ca as fi stiut cum miros (sau momentan, ce sunt) dar pur si simplu asta era. O combinatie putin fericita si parfumata de substante chimice o insotea intotdeauna si reusea sa ma inghete un pic pe dinauntru.

Mi-a trebuit cred un an de zile sa-mi dau seama ca profesorul meu de matematica mirosea ca Logan. Nu o sa uit niciodata mirosul de tabac amestecat cu parfum fin. Logan ar fi mirosit asa daca ar fi trecut pe langa mine pe strada, cu un trabuc aprins. Si poate ca m-as fi uitat lung dupa el si ar fi ramas pentru mine „a one time smell”, dar asa mi-a ramas o amintire minunata de 4 ani.

Cand l-am cunoscut pe el, nu mi-a luat mult sa-mi dau seama ca miroase a cald. Nu cred ca e sentiment mai placut pentru un nas decat sa te afunzi iarna in pielea moalea si umeda de la baza gatului. Si totodata mi s-a confirmat, iubesc mirosul de par, mai ales cand acesta se revarsa pe perna. Amintiri frumoase imi fac nasul sa se simta din nou rece si sa aiba nevoie de o caldura binevenita.

Nu as putea sa inchei fara sa spun sa …my cat smells like kitty litter. De fapt am vrut sa stramb putin nasucul cititorilor intr-un ewwww colectiv 🙂 . Adevarul adevarat e ca ea miroase intotdeauna vag a piersici si flori. Obisnuiesc sa o curat cu solutia felina si blana ei neagra si lucioasa parca absoarbe fiecare particula de parfum. Nu de putin ori mi-am scufundat capul in blanita neagra de pe frunte sau burtica si am inspirat. Inocenta, caldura si multa multa frumusete…da, si eu nasul, simt frumusetea.

E putin de trecut de 12 si am nasul scufundat intr-o perna mica si portocalie. Miroase a praf, sprei de camera si vechi. Inca simt miros de piersici si parfum. Daca as fi baut probabil ca as fi auzit matase fosnind si as fi simtit un miros fin de tabac. Patura e trasa de pe pat si ma asteapta…eu, nasul, ma simt din nou rece si aproape ca zambesc pentru ca stiu ca undeva intre perne o sa reusesc sa ma incalzesc si sa imi imaginez ca sunt din nou intre bucle negre…

 
2 comentarii

Scris de pe Octombrie 6, 2009 în Amintiri

 

Etichete: ,

2 responses to “Smells like…me spirit

  1. Jean Baptistu'

    Octombrie 6, 2009 at 12:54 am

    Da pai daca nasul mai face „nasuri” eu zic sa ii arate degetul cine e…..asa ca bagati degetul in nas! 😛
    „….my cat smells like kitty litter” i was like ewwwww inainte sa-ti citesc urmatoarea propozitie 😀

    “My favorite thing about the Internet is that you get to go into the private world of real creeps without having to smell them.” -Penn Jillett

     
  2. darkjade

    Octombrie 6, 2009 at 9:43 am

    @Jean: Nup, eu cred in libertatea fiecarei parti corporale, fie ca e nasuc, degetel sau piciorus. Asa ca merci de sfat but no! 😛

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: