RSS

Dupa 10 ani

07 Iun

Au trecut 10 ani de cand am terminat scoala generala si amintirile m-au napadit brusc si dureros.

Biroul meu era pe vremuri acoperit de carti copertate in hartii  de impachetat cadourile de Craciun, caiete patate de cerneala, creioane care aveau mereu varfurile rupte si tone de foi folosite  pe post de ciorne. Acum biroul din camera mea a ramas un simplu suport pentru nimicuri.

Mi-e dor sa scriu frumos, sa curbez indraznet codita de la „f” sau sa gasesc mereu o modalitate noua de a-l scrie pe „A” cu bucle. Tastele au si ele frumusetea lor, literele ies mereu egale, iar gresilele sunt simplu corectate prin backspace sau delete. Dar, pe de alta parte, literele electronice sunt urate si colturoase, lipsite de onduleuri si de o inclinare asimetrica  pitoreasca.

Mi-e dor de zilele tarzii de mai, cand era vineri si veneam devreme de la scoala. La 5 dupa-amiaza inca mai plutea puf prin vazduh in timp ce intreaga atmosfera parea ca a amortit cu totul.  Imi aduc aminte ca ajungeam acasa si ma tranteam pe pat respirand aerul cald de mai prin fereastra larg deschisa. Si daca se intampla ca un puf rebel sa imi invadeze intimitatea de vineri dupa-amiaza il capturam in pumn si ma gandeam la o dorinta noua.

Poate ca pare greu de crezut, dar mi-e dor sa dau lucrari. Mi-e dor de senzatii cum ar fi  stomacul care mi se strange mic, mic, mic de tot,  inima care imi pulseaza mai puternic, palmele transpirate si nu in ultimul rand mi-e dor sa aud murmurul colectiv din clasa. Mi-aduc aminte lucrarile la matematica din clasa a 7 a. Era dupa-amiaza si era cald, poate prea cald, iar problemele mi se incurcau in minte alaturi de ganduri aleatoare despre colegii din fata, serialul de vineri seara si pozele din ziarul de azi de dimineata.

Mi-e dor de colega de banca. Adevarul e ca mor de dor sa  imi impart masa, biroul meu personal, coltisorul meu de chin, cu cineva cu care sa imi dau coate in mijlocul orei si sa chicotesc atunci cand, desigur, nu ar trebui.

Si mai erau si pauzele… mi-e dor de coridoarele reci din scoala, de buretele imbibat cu creta pe care il spalam la chiuveta in mijlocul orelor si mai ales mi-e dor de tabla si de creta. Bucatica alba de creta, cu care ma manjeam mereu pe maini si pe haine imi amintea pe vremuri de reclamele timpurii de la Colgate (cele cu experimentul cu cerneala), iar creta colorata o asociez si acum cu desenele de pe tabla de la petrecerile de sfarsit de semestru.

In ziua intalnirii de 10 ani am adormit tarziu in timp ce mintea imi ratacea inca prin coridoarele vechii mele scoli. Prin vis mi s-au perindat fete ale copiilor de candva, am simtit parca buretele jilav alunecandu-mi printre degete si eu m-am simtit pentru prima data adult. M-am trezit in intuneric si am strans perna la piept. S-au dus acum… fetele lor copilaroase, coridoarele reci, dupa-amiezele de mai, colegii de  banca… au ramas doar fragmente de vis care reinvie brusc pe melodii de demult.

 
3 comentarii

Scris de pe Iunie 7, 2010 în Amintiri

 

Etichete: , ,

3 responses to “Dupa 10 ani

  1. torvikreviews

    Iunie 8, 2010 at 8:57 pm

    Liceu, – cimitir
    Al tineretii mele –
    Pedanti profesori
    Si examene grele…
    Si azi mă-nfiori
    Liceu, – cimitir
    Al tineretii mele!

    Liceu, – cimitir
    Cu lungi coridoare –
    Azi nu mai sunt eu
    Si mintea mă doare…
    Nimic nu mai vreau –
    Liceu, – cimitir
    Cu lungi coridoare…

    Liceu, – cimitir
    Al tineretii mele –
    In lume m-ai dat
    In valtorile grele,
    Atat de blazat…
    Liceu, – cimitir
    Al tineretii mele!
    🙂

     
  2. thesadbloom

    Iulie 16, 2010 at 11:21 pm

    Asa mi-am adus aminte si eu de scoala. Nu-mi vine sa cred ca deja au trecut 10 ani…
    Aceleasi amintiri cu creta si tabla, buretele imbibat in creta, temele de casa, tin minte cata rabdare avea tata cu mine sa ma invete sa fac buclele literei B si E ca numai nu-mi ieseau..
    Tin minte cum imi uitam bocancii la ora de educatie fizica de fiecare data (ca trebuie sa mergem cu adidasi in punga).
    Tin minte cum trebuia sa ne ridicam in picioare de fiecare data cand intra dl/dna profesor in clasa.🙂

     
  3. darkjade

    Iulie 17, 2010 at 6:10 pm

    🙂 Ce vremuri, nu? Nici nu stiu cand s-au dus.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: