RSS

Rammstein – cel mai incendiar show din Romania

29 Iun

Vestea veniri trupei Rammstein a fost pentru mine la fel de tulburatoare si de fascinanta ca si cum as fi aflat brusc, peste noapte, ca sunt mostenitoare tronului Angliei. Trecand peste socul initial, mi-am luat bilet  si am asteptat cu sufletul la gura ziua de 27 iunie.

Ziua mea de aur a sosit intr-un final si m-am trezit la 10 dimineata framantandu-mi mainile. Parca timpul trecea cu incetinitorul si eu nu mai aveam rabdare.

Totul a inceput pe la orele 16:30 cand am ajuns si eu la Soniosphere. Mi-am dorit destul de mult sa ii vad pe Anathema, chiar daca nu sunt un fan atat de infocat. Ca sa rezum Anathema intr-un singur cuvant, cred ca cel mai potrivit ar fi carismatici. Sincera sa fiu nu ma asteptam la o prestatie atat de vie si de frumoasa pentru o trupa care canta in general o muzica destul de melancolica. Mi-a placut nesperat de mult A Natural Disaster (in special ea) chiar daca nu e un best of Anathema. Cu toate astea, prestatia mi s-a parut oarecum neterminata si nu am inteles nici pana cum de ce au inceput dupa un cover dupa Led Zeppelin.

Nu stiam aproape nimic despre Stone Sour. Mi se spuses doar ca sunt misto si ca suna bine. Nu pot sa zic ca Stone Sour mi-au placut in mod special, fiind de o agresivitate pe care eu una nu o gust, dar au fost cu adevarat o portie de energie. Solistul, Corey Taylor, este pur si simplu neobosit, un vulcan uman care nu se sfieste ca in mijlocul spectacolului sa arunce cu sticle (de plastic ce-i drept) in public.

M-am bucurat foarte tare cand am aflat ca o sa am ocazia sa ii vad pe Alice in Chains live. Sincer, eram destul de sceptica in legatura cu vocalul. Dupa moartea lui Layne Stanley nu am vazut cu ochi buni Alice in Chains. Adica, tocmai murise o legenda a groungeului, ce sens aveau sa mai continuie? Ei bine, William DuVall, noul vocal, a sunat pur si simplu electric. Si poate ca suna ciudat, dar la Alice in Chains, cel mai mult mi-a placut backing vocals-ul, un fel de ecou care facea ca DuVall sa sune aproape aproape metalic. Din playlist nu au lipsit piese ca: Check My Brain, Again, Them Bones sau Rooster.

Intre noi fie vorba, inca de pe cand Alice in Chains isi incepusera prestatia incepusem sa fierb, caci imi dadusem seama ca e deja 7 seara. Mai era putin, foarte putin pana cand aveam sa imi vad idolii cu proprii mei ochi (nu ai mintii de aceasta data). Si ca suspansul sa creasca, intreaga scena a fost acoperita cu o cortina neagra. Pe masura ce ora 21:15 se apropia multimea incepuse sa fiarba. Cativa visatori pluteau fericiti in aburi de alcool, iar domnii cu umeri tari se dezbracasera deja si se pregatisera de pogo.

Rammstein si-au inceput show-ul incendiar cu Rammleid, in timp ce multimea urla extaziata. Pentru prima data in viata mea nu am stiu ce sunet sa scot…sa fie un mare tipat de extaz sau sa imi strang buzele intr-un geamat de placere, in timp ce mainile imi stergeau inceputul de lacrimi de pe obraji.

Daca ar fi sa vorbesc despre Rammstein de la inceput pana la sfarsit cred ca as putea sa o tin o zi, caci entuziasm mai mare mi s-a intamplat rareori sa simt. Rammstein sunt un metal cu totul special, cu riffuri de chitara extreme, ritmuri de clape si toba agresive si melodioase in acelasi timp si nu in ultimul rand mentionez timbrul vocal cu totul si cu totul exceptional al lui Till Lindemann.

Stiam ca Rammstein sunt maestrii pirotehnici, dar in mintea mea simpla de muritor nu mi-am imaginat vreodata un show de asemenea anvergura. Deci, cum sa va spun, poate ca te astepti sa vezi flacari pe scena, te astepti sa ii vezi pe pe Richard Kruspe si Paul Landers scotand foc la propriu pe Feuer Frei, dar coregrafia piesei Ich Tu Dir Weh a depasit orice asteptari. Uriasul Till nu s-a lasat pana cand nu „i-a facut rau” la propriu claprului Flake, caci l-a luat pe sus ca pe un amarat de animal de casa, l-a aruncat intr-o cada metalica (in forma de sicriu in opinia mea), s-a ridicat deasupra lui si pur si simplu l-a incendiat.

Chiar daca sunt un fan infocat Richard Kruspe, recunosc ca inima showului de la Bucuresti a fost cu siguranta claparul Christian Lorenz Flake. Intai intunecat si alb la fata, amintindu-mi putin de Nosferatu si de mitica Transilvania, Flake se metamorfozeaza si revine pe scena intr-un costum stralucitor, alergand pe banda, ca in videoclipul piesei Ich Tu Dir Weh, si ajunge in cele din urma sa navigheze intr-o barcuta pneumatica prin multime.

M-am luptat prin multimea transpirata, tanara si foarte nelinistita ca sa ajung aproape de gard, dar efortul meu a fost rasplatit pe masura. Rammstein au reusit sa ma incalzeasca pana in maduva oaselor (am avut si momente cand m-am intrebat daca mi s-au ars sprancenele), m-au facut sa urlu folosindu-mi parti ale plamanilor pe care nici nu stiam ca le am, m-au facut sa rad, sa plang si sa ma simt ca un copil in noaptea de Craciun la Pussy, cand Till ne-a improscat cu un tun cu spuma si confetti.

La sfarsit toti cei 6 Rammstein au ingenunchiat in fata publicului roman care cerea cu ardoare inca un bis. Mi-am intins mainile spre ei si spre ecranele uriase pe care erau proiectati si am suflat un sarut catre cei 6 baieti care la propriu, mi-au daruit una din cele mai frumoase nopti din viata mea. Va multumesc!

 
10 comentarii

Scris de pe Iunie 29, 2010 în Entertainment

 

Etichete: , , , , , ,

10 responses to “Rammstein – cel mai incendiar show din Romania

  1. Oama

    Iunie 30, 2010 at 7:45 am

    mi s-a facut pielea ca de gaina citind review-ul tau 🙂 cu totii cred ca inca plutim.

     
    • Ruxandra

      Iunie 30, 2010 at 1:43 pm

      Wow…citind reviewul tau nu pot decat sa-mi imaginez ca a fost un spectacol incredibil. Imi dau seama ca a fost o zi absolut magnifica si cred ca ai vrea sa se repete la nesfarsit.;)) Am vazut si eu 2 videoclipuri, a parut f marfa…as fi vrut sa merg. xD

       
  2. darkjade

    Iunie 30, 2010 at 6:00 pm

    @ Oama: Si eu inca mai simt fiori cand ma gandesc.

    @ Ruxandra: A fost intr-adevar superb. Daca mai vin sa mergi neaparat :).

     
  3. torvikreviews

    Iulie 1, 2010 at 8:35 pm

    I bet you opened your mouth and smiled when Till shot „white foam” all over you 😛

     
  4. The Peacekeeper

    Iulie 1, 2010 at 8:52 pm

    Hmm, data viitoare merg si eu!!! 😀 Suna prea bine ce-ai zis tu aici.

     
  5. darkjade

    Iulie 2, 2010 at 10:22 am

    @ Torvik: Normal :). Eram cu gura pana la urechi.
    @ The Peacekeeper: Trebuie sa mergem cu totii, neaparat! 🙂

     
  6. Angel

    Iulie 7, 2010 at 9:22 pm

    Ehe….cred ca am simtit si eu cam acelasi lucru pe care l-ai simtit si tu…inca jumatate de ora daca mai continuau si muream acolo…am stat fix in fata microfonului lui Till si la fiecare flacara aruncata mai mult sau mai putin spre multime, am sarit ca un bezmetic incercand sa simt fiecare umbra de caldura aruncata de Rammstein spre multime si in mod special spre mine. A fost….incredibil, niciodata Romania nu a mai vazut asa ceva. Un show care a depasit asteptarile mele.

     
  7. darkjade

    Iulie 8, 2010 at 10:43 am

    @ Angel: Norocosule! Eu nu i-am vazut chiar atat de aproape, dar oricum, destul de bine. Un show absolut fantastic, intr-adevar.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: