RSS

Remember Me… not

06 Iul

Mi s-a intamplat duminica seara sa doresc sa urmaresc un no-brainer, genul ala de film slabut ce reuseste mereu sa ma amuze prin doza de umor  involutar. M-am decis sa incerc ceva nou si sa ma indepartez de izvorul nesecat de lacrimi numit Nicholas Sparks (vezi abominatii siropoase gen „Dear John„, „A Walk to Remember„, „Sweet November” sau „The Last Song„). Zis si facut, asa ca m-am apucat sa urmaresc, destul de sceptica ce-i drept, unul din ultimele filme ale lui Robert Pattinson.

Remember Me” incepe destul de furtunos, cu o crima brutala, o fetita fiind obligata  sa isi priveasca mama impuscata mortal pe un peron de tren. Ei bine, inceputul este cu siguranta singurul moment care iti provoaca un mic sentiment de parere de rau fata de copila indurerata. Daca imi ascultam vocea interioara inteleapta care imi soptea disperat in tampla „APASA PE CLOSE!!!”, poate ca peste 2 ani mi-as fi adus aminte de o frantura dureroasa din „Aminteste-ti de mine„.

Romance-ul de proasta calitate, cu discursuri despre luceferi, plimbari de manuta la lumina serena a lunii si juraminte fierbinti in pivnita bunicii, este la un moment dat savuros si amuzant, dar in „Remember Me” nimic, dar absolut nimic, nu este placut vederii. Pattinson umbla pocit in bataie 2 treimi din film,  sufera de o drama launtrica a unui frate mort (pe principiul orice erou trebuie sa sufere o drama) si este mereu in conflict cu tatal sau, un Pierce Brosnan penibil si plictisit. Povestea de dragoste intre el si ea nu stiu inca daca si cand a inceput. Pentru el totul a inceput ca un fel de provocare, caci in definitiv ea este fata politistului care il snopise in bataie. Ea,  sincera, frumoasa, o luptatoare (caci isi infrunta tatal ingrijorat numai ca sa petreaca timp cu iubitul), se indragosteste pe loc, precum o fana Twilight as zice, de chipesul Pattinson, care ii tine grijuliu capul, in timp ce vomita betia de azi noapte in toaleta.

Povestea de iubire consta in cateva scene  de amor fierbinte si pe la sfarsit un „I love you” chinuit. Avand ca laitmotiv un citat al lui Ghandi „whatever you do in life will be insignificant. But it’s very important that you do it” (asa ca suna bine), el isi incheie existenta tragic, la 11 septembrie, intr-unul din turnurile gemene.

Concluzia finala am tras-o din ultima scena din film cand ea zambete melancolic amintindu-si de el: clar, orice au facut realizatorii din acest film este insegnifiant, dar cu siguranta a fost importat caci multe fane Twilight au salivat intensiv timp de 2 ore.

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe Iulie 6, 2010 în Critica de Film

 

Etichete: , ,

Un răspuns la „Remember Me… not

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: