RSS

Ultimul maidan

16 Iul

Era mult trecut de pranz dar nu as fi putut sa estimez exact cat era ora. Ma simteam amortita iar vantul fierbinte care imi batea prin par ma facea sa imi ingrop fata adanc in maini si sa imi inchid ochii. Mi-am adunat genunchii la piept si m-am strans cat de mica am putut pe coltul meu de bordura.

Am simtit ca ma trezesc brusc atunci cand am auzit pasi grabiti in spate. Mi-am ridicat capul din intunecimea propriilor palme, am strans ochii mici si chinuiti de lumina prea puternica a soarelui de august si m-am uitat in spate.

A. si L. iesisera la joaca. Am zambit larg si i-am privit lung, cat sa mi-i fixez in minte o viata intreaga. A. era mai mare decat L. cu circa 4 ani dar nu am simtit asta niciodata. Mi se parea ca erau fratii perfecti, fratii pe care eu nu i-am avut si nu in ultimul colegii de joaca de maidan pe care aveam sa ii pierd, nu cu mult inainte de septembrie. Incepusera sa isi impuna un pas usor alergator in timp ce se impingeau si se inghionteau in gluma.

A. musca cu pofta dintr-un mar a carui roseata mi-a amintit dintr-o data de raceala toamnei si de scoala. M-am cutremurat putin dar mi-am alungat gandurile scolaresti indata si am reusit sa zambesc din nou larg. L. era mai mic decat ea cu circa un cap si se chinuia in zadar sa ajunga si el la fructa cea coapta. A. tinea marul in mana stanga, mult deasupra capului si urma o adevarata strategie: cum L. se oprea din sarit si inghiontit musca cu pofta apoi il ridica din nou spre nori.

Am traversat cu totii strada ingusta care ne despartea de maidanul din fata. L. a traversat primul si s-a cocotat cu usurinta pe o gramada de sine vechi de tramvai. Ea ma intrebat plescaind daca vreau si eu si atunci am luat si eu o gura din fructul interzis. Era malaiet si dulceag si mi-am amintit din nou de marul din ghiozdan, amestecat uneori cu frimituri de senvis sau unt. Nu am apucat sa imi las firul gandurilor sa curga in nestire caci zgomotul unei izbituri puternice m-a facut sa tresar. L. o daramase pe sora lui direct pe roata veche de camion. O impinsese cu putere iar marul ii zburase din mana undeva in spatele sinelor. M-am apropiat de sine si am vazut ca isi gasise eternitatea in gramada de cioburi in care ma taiasem vara trecuta. Am zambit usor melancolic si m-am urcat si eu pe sinele vechi de unde aveam sa ii observ pe cei doi de la inaltime. A. inca nu se ridicase de pe cauciucul vechi caci trupul i se contorsionase intr-un mod ciudat. Radea infundat si se tinea de burta cu mainile mici si albe. L. se trantise pe o bucata de beton si lovea usor pamantul cu pumnii. Ea s-a ridicat intr-un final boscorodind si injurand printre chicote de ras. S-a urcat langa mine pe sinele metalice si m-a intrebat unde a cazut marul. Ne-am dus amandoua sa-l privim si  miezul alb si moale se acoperise deja de noruri de furnici.

El se aventurase ceva mai departe in vegetatia misteriosa ce rezida undeva in spatele rotii ponosite. L. ne aducea intotdeauna comori: bucati mari de creta, cioburi colorate, un cap vechi de papusa, bucati drepte de scandura pe care le foloseam ca si cantar in jocul de-a magazinul, bete lungi si ascutite – baghete magice, bucati de carton, polistiren sau abtibilduri cu masini pe care adultii nu stiusera sa le pretuiasca.

Timpul a trecut pe nesimtite si strada incepuse sa se animeze brusc. M-am uitat la cer si mi-am dat seama ca soarele isi potolise din stralucire si capatase o nuanta putin rosiatica. L. statea langa mine iar A. coborase de pe sine si mergea in cerc pe roata imensa de camion. M-am uitat spre bloc si am vazut ca grupul de bunicute iesise deja sa se bucure de razele muribunde ale soarelui de august. Se stransesera toate pe gard si scaunele pescaresti in jurul intrarii si probabil se avantasera in discutii banale si batranesti al caror fan nu am fost niciodata. Doamna C. iesise la plimbare cu Ionut. Era inca foarte mic atunci si tin minte felul ciudat in care invata sa paseasca. Era ca si cum fiecare avant al piciorusului sau dolofan era o aventura in necunoscutul fierbinte al asfaltului.

M-am simtit brusc complesita de multimea de peste drum si m-am intins lenes in timp ce coboram de pe sine. Impreuna cu E. si A. am traversat strada si ne-am oprit in fata adunaturii de babute. Bunica lor s-a ivit din gramada de capete acoperite de broboade si le-a zambit cu caldura. Dupa o scurta discutie am plecat cu totii alergand spre micul magazin de vizavi. Ne-am cumparat cu totii guma Turbo si apoi am facut schimb de surprize. Aveam cu totii mini colectii pe care ni le etalam uneori in intimitatea maidanului nostru.

Ochii mi-au sclipit involuntar spre acadeaua spiralata si colorata dintr-un colt de vitrina. Un zambet strengaresc mi-a scapat si mi-am promis ca maine o sa fac eu cinste cu dulciurile de seara.

Ne-am indreptat spre bloc si am lasat maidanul nostru drag sa se odihneasca in ultimele licariri de soare. Era aproape noapte cand i-am aruncat o ultima privire. Luciul metalic al sinelor se stinsese in noapte si mii de greieri cantau de undeva din labirintul de vegetatie misterioasa in care isi gaseau refugiul mii si mii de comori copilaresti. L-am lasat sa doarma si m-am dus si eu obosita spre casa.

A fost ulimul meu maidan si ultima seara cand mi-am vazut prietenii.

Nota: Mi-am amintit brusc de acest capitol al copilariei mele aseara, cand am recitit cateva pagini din „IT” al lui Stephen King.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 16, 2010 în Amintiri

 

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: