Inception sau povestea visului din vis

Inception s-a anuntat ca fiind cel mai inteligent film al verii si, de ce nu, capodopera lui Christopher Nolan. Primul atu este cu siguranta tema: cum ar fi daca cineva ar avea acces la visele tale si ar putea astfel sa iti fure cele mai ascunse idei? Al doilea punct forte l-a constituit distributia de exceptie: Leo DiCaprio, nu mai are nevoie de nicio prezentare (unul din cei mai valorosi actori in opinia mea, caci a depasit cu mult pragul de pustulica amorezat din Titanic), Joseph Gordon-Levitt (care si-a rascumparat cu succes greselile de G.I. Joe: The Rise of the Cobra), Ellen Page, intotdeauna aratosul Cillian Murphy, Marion Cotillard si Michael Caine.

Inception e greu de povestit pentru ca inainte de a fi un film este o provocare a mintii si un spectacol vizual. Fara sa spoluiesc inutil, linia mare a plotului se poate rezuma in cateva cuvinte. Se dezvolta o tehnologie care permite mai multor subiecti sa isi impartaseasca visele si de aici apare dilema fundamentala, cum ca visele sunt doar un decor, un scenariu tesut cu multa indemanare de subconstientul nostru. Cobb (Leo DiCaprio) este un hot al ideilor din vis si in acelasi timp un figitiv urmarit. In cautarea sa disperata de a obtine izbavirea si de a se intoarce la copiii sai accepta cea mai dificila misiune din cariera sa: implantarea unei idei, prin vis, in mintea unui puternic om de afaceri…cu alte cuvinte inception.

Inception nu este un film complicat pentru ca l-ai putea asemana cu un Lynch sau cu un film de avangarda. Ca sa ma fac mai clara, Nolan nu a vrut sa faca un film pe care sa il priceapa doar aia cu IQ peste 120. Nicidecum. Inception este un film complicat pentru ca  este greu de urmarit si te face sa iti tii atentia ridicata la cote maxime de frica sa nu cumva sa omiti un detaliu cat de mic si sa te pierzi undeva printre straturile paralele de vise.

S-a vorbit mult despre originalitatea creatiei lui Nolan. Da, e adevarat ca dau dreptate celor care spun ca ideea de „lumea e un vis” a mai aparut si in alte filme, un bun exemplu fiind Matrix. Sincer, nu vreau sa discut despre credite de autor si despre cine s-a gandit la asta primul. Filmul lui Nolan nu e original pentru ca a introdus ideea de mai sus ci pentru ca o dezvolta intr-atat incat ajungi sa te pierzi intr-un paienjenis de idei si de intrebari pe care nu ti le-ai pus vreodata. Maxima mea favorita ramane cea conform caruia „o idee este precum un virus care iti otraveste mintea” si te poate indrepta catre absolut orice, chiar si catre moarte. De asemenea, filmul abunda in concepte de genul subconstientul genereaza proiectii asemenea unui sistem de aparare, care nu vor ezita sa lupte cu orice nu este natural intr-un vis. Deci si un vis se deruleaza conform anumitor standarde si dupa un anumit algoritm, chiar daca aparent am tinde sa credem ca  in stare pura subconstientul functioneaza haotic, intr-un micro-univers in care nu exista niciun fel de bariere.

Trecand peste subtratul filozofic al filmului simt ca as avea totusi ceva de reprosat lui Nolan. E un regizor complex, fabulos, mai mult decat inteligent dar mi se pare total impersonal. Pe tot parcursul Inception ma asteptam sa ma rupa in bucati scenele de intalnire din vis intre Cobb si Mal, fosta lui sotie. Povestea de dragoste intre ei, substratul filozofic de „suflete batrane” ar fi trebuit sa imi stranga inima si sa ma doara la propriu. Fara sa vreau am comparat cu scenele de dragoste din vis din Shutter Island si mi-am amintit cum aproape mi s-au umezit ochii la scenele cand iubita  se transforma in cenusa in bratele lui Teddy Daniels (tot DiCaprio).

Nolan e un regizor bun dar este cu siguranta sumbru. Nu stiu de ce, dar o parte din mine il vede inca in atmosfera aia apasatoare din Gotham City si din pacate, simt ca nu se poate detasa. Nu spun ca Inception trebuia sa aiba loc pe Campiile Elizee si in jur sa zburde inorogi si fluturasi, dar tenta permanenta de gravitate excesiva tinde sa ma oboseasca la un moment dat.

Ca o concluzie finala despre Inception, merita vazut o data si daca simti ca ti-a scapat ceva pe drum, chiar si o fractiune  despre care simti ca nu ai inteles cum a intrat in puzzle, atunci ia filmul de la inceput. La sfarsit o sa cazi pe ganduri si probabil o sa iti pui intrebari despre propriile tale vise si o sa cauti adanc in subcontient idei ascunse care te macina precum un cancer.