RSS

CFR si calatorii (partea I) – Povestea calatorului abatut

28 Aug

Cineva mi-a spus odata ca in tren se leaga prietenii si iau nastere relatii. Ei bine, eu nu am fost atat de norocoasa incat sa am un amic din tren, dar mi s-a intamplat de multe ori ca vecinii de langa sa devina prieteni de tren. Poti sa o iei ca un fel de one night stand pentru ca un prieten de tren e o aventura de o zi pe care ti-o vei aminti mult mult timp de aici incolo.

Din fauna de prieteni de CFR o sa ma opresc in doua posturi la cateva povesti pe care simt mereu nevoia sa le impartasesc. Sa incepem cu povestea calatorului abatut.

Era mult prea dimineata iar noi ne stranseseram somnorosi intr-un compartiment de 5. Mai ramasese un loc la noi in celula cand doamna excesiv de parfumata cu deodorant Farmec (nu, nu e o gluma) a coborat la Ploiesti.

Cand s-a asezat langa noi mi-a amintit brusc de personajele pitoresti din romanele cu tarani din liceu. Cred ca gandul mi-a zburat putin la povestea inganduratului Ilie Mormomete si l-am vazut pentru o clipa sezand pe prispa si contempland la probleme politice pe care cei din jur nu le intelegeau sau preferau sa le ignore.

S-a intamplat accidental sa intram in vorba cu el. Ne-a spus initial doar ca urmeaza sa coboare la Alba. A tras aer in piept si a suspinat. Pielea din jurul ochilor s-a cutat adanc si fruntea i s-a strans mica intre palmele tocite si aspre. Poate atmosfera de intimitate din vagonul de tren, poate ca fetele noastre tinere si prietenoase sau poate ca simpla durere apasatoare l-au facut sa ne destainuie povestea vietii sale.

Eu sunt un om simplu. Am muncit mult la viata mea. Am lucrat la pamant, la sapa, am carat saci. Munca grea, nu asa. Sunt vai de capul meu. Uite…am fost la medic (si-a scos retele si ni le-a aratat). Am fost alcoolic da m-am lasat de 7 luni. N-am mai pus nimic in gura, jur.

A suspinat si si-a continuat povestea:

M-am incurcat cu o nenorocita. Nu suntem casatoriti da avem o fetita. Are 9 ani si nenorocita mi-a luat copilu’. A zis ca sa nu mai vin sa o vad ca am batut-o. Auzi, ca am batut-o si pe ea si pe fata? Si fata e tot ce mai am ca in rest nu ma mai intereseaza nimic. Mi-a luat fata…„.

Nenorocita s-a combinat acum cu altu’ si m-a sunat fata si mi-a zis ca batut-o si ca o injura. Nu mai pot sa las fata acolo. Auzi, a batut fata!„.

A tras aer in piept si si-a cufundat cu totul fata in mainile zbarcite si batatatorite. Am simtit ca vrea sa se stranga in el, sa dispara, sa se faca suficient de mic incat sa nu il mai vedem, dar si-a ridicat fruntea zbarcita si ne-a spus fara emotie in voce:

Ma duc la Alba sa o omor pe nenorocita. Ce sa-mi faca politia? Io…io imi iau venele dupa aia. Am cutitu’ la mine. Ii dau una si am lasat-o moarta acolo ca si asa abia a iesit din spital ca si-a rupt piciorul. Si ma tai dupa aia. Uite…ca nu mi-e frica (si-a tras maneca de la tricou si cicatrici adanci i se scufundau in brat, uratindu-l si chricindu-l). ”

Parul mi se zbarlise pe ceafa si nu mi-am putut gasi cuvintele. M-am uitat din nou la el si la bratul mancat de cicatrici adanci. Mi-a parut dintr-o data mic si slab, precum un batran ajuns de ani si greutati. Nodul din gat mi-a disparut brusc atunci cand si-a scos portofelul si ne-a aratat-o.

Ea e fata!

Aveti o fetita foarte frumoasa!„, am raspuns eu si colegii de compartiment.

Discutiile psihologice au demarat brusc dupa un moment de tacere, chiar daca nimeni nu stia exact ce sa spuna si cum sa il indemne pe strainul impovarat de griji sa nu se implice intr-o tragedie.

Mai aveam putin pana la Medias, unde trebuia sa coboram, si l-am vazut pe culoar schitand primul zambet.

M-a sunat fata. Zicea ca sa mergem la garla azi da i-am zis ca maine ca azi nu mai e timp ca se insereaza.”

Am zambit si eu gandindu-ma ca pentru prima data pe ziua de azi se gandea la maine.

Am coborat la Medias si l-am lasat inlacrimat in vagon. Isi stransese portofelul cu poza fetei la piept si se gandea  poate la ziua de maine. Am incercat sa ii vizualizez pe amandoi la garla si am vazut fetita pierduta undeva intre raze de soare si stropi de apa rece. El se retrasese undeva la umbra si zambea din nou. Isi amintea vag ca undeva in trecut dorise ca totul sa se termine brusc. Erau ganduri zbuciumate… ca si cum n-ar fi fost vreodata.

Anunțuri
 
4 comentarii

Scris de pe August 28, 2010 în Freak..., Zi de zi

 

Etichete: , ,

4 răspunsuri la „CFR si calatorii (partea I) – Povestea calatorului abatut

  1. Astaroth Priestess

    August 29, 2010 at 2:35 pm

    Ai un fel de revelatie cand dai de o persoana de genul care isi scuipa efectiv of-urile… Pe mine ma baga in depresie povestile de genul asteia.

     
  2. darkjade

    August 30, 2010 at 10:58 am

    Pe mine asta m-a infiorat. Ma si vedeam ca martor la stirile de la ora 5.

     
  3. skore22

    Noiembrie 10, 2010 at 8:23 pm

    Sunt multi oameni de acest fel pe care viata mai exact soarta ia izgonit in singuratate cu idei de sinucidere in mintea lor bolnava…este o amintire pe care cu siguranta nu cred ca o vei uita…

     
  4. darkjade

    Noiembrie 10, 2010 at 8:54 pm

    Si eu sunt asa de multe ori, dar nu povestesc vecinului din metrou ca vreau sa imi tai venele 🙂

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: