RSS

CFR si calatorii (partea a II a) – Ghiveci de calatori

08 Sep

Voi continua seria peripetiilor din CFR cu un cumul de personalitati calatoare. Desigur, cu totii am interactionat cu vecinul de compartiment, fie ca l-am intrebat pana unde calatoreste, l-am servit cu napolitanele storcite de sticla cu apa sau l-am rugat sa arunce un ochean catre bagaj in timp ce ne dezmorteam putin oasele pe culoar.

Dintre figurile iconice pe care le-am intalnit pana acum amintesc: batranica destanuitoare, doamna de demult, taticul fericit, tanara speranta, politicianul din popor si anonimul.

Pe batranica destanuitoare o cunosti si tu, fie ca ai intalnit-o in tren, la coada la posta sau e vecina ta de la 2. Aproape intotdeauna mi se intampla sa nimeresc pe tren cu o astfel de bunicuta exact langa mine. Nu sunt rea si nici ipocrita, asa ca marturisesc ca e un gen de calator care imi place. Prefer o gurita precum o moara stricata decat o liniste apasatoare. Batranica destanuitoare are grija sa imi spuna de unde e, unde se duce, cati copii are, in ce an a murit sotul, cu ce ulei de corp se da fata mai mare de are o piele asa de fina, unde lucreaza baiatul si nu in ultimul rand cati bani are in casa. Dialogul meu este relativ restrans, un zambet un „asa”, un „imi pare rau” si un „grozav” ocazional. La finalul calatoriei ajung sa simt pentru batranica o afectiune precum pentru o ruda pe care am vazut-o de cateva ori.

In cazuri rele rele, batranica e o toapa si vine cu tarla de nepotei, care sunt un fel de maimutici daunatoare. Ionel are sa se loveasca la un moment dat si are sa inceapa sa urle iar mamaie are sa-si ridice picioarele descaltate de pe bancheta din fata (slava domnului) si are sa se duca sa-i reproseze: „Vezi daca nu esti cuminte!”.

Doamna de demult este intotdeauna o sexagenara intelectuala cu care iti va face placere sa poti un dialog. Chiar daca dialogul ajunge la nimicuri cotidiene doamna de demult va stii sa spuna totul intr-o nota melancolica si frumoasa incat sa te trezesti si tu cu un usor sentiment de tristete in suflet.

Atentie! Daca pornesti un dialog cu doamna de demult dupa ce ai ascultat lungul monolog al batranei destainuitoare aceasta din urma va tacea malc si probabil isi va scufunda capul in pungi cu cadouri si fulare.

Pe taticul fericit l-am vazut o singura data dar mi-a ramas in suflet precum o zi de primavara. Taticul s-a urcat in tren impreuna cu fetita si aveau de strabatut un drum lung de la Alba la Brasov unde ii astepta mami. Taticul isi iubeste fetita foarte mult, se vede cum ii sclipesc ochii cand se uita la ea. Fetita are o imitatie de barbie pe care o tine goala si cu parul incalcit. Taticul o lasa pe micuta sa o tarasca pe barbie de par prin tot compartimentul si chiar pe culoar. In acest timp da-i cu berea. Una dupa alta ca tare bune mai sunt! Cand a ajuns aproape de Brasov barbie isi pierduse un sfert de par, micuta adormise langa el iar el se inrosise la fata precum o fecioara dupa primul sarut. Frumos!

Am avut placuta surpriza sa port in tren dialoguri destepte si frumoase cu tineri de varsta mea. Nu ma cred un Evariste de Galois complet neinteles de cei din jur, dar uneori imi e greu sa comunic. Ma multumesc sa dau din cap si sa spun „mda”. Ei bine, am avut parte in tren de tinere sperante, de oameni tineri si mai ales curiosi care imi confirma sperantele cum ca generatia mea nu e chiar un mare zero.

Politicianul din popor isi gaseste raiul in preajma sau mai ales imediat dupa alegeri. Opiniile lui sunt de obicei clare…ca nimeni nu le da la pensionari si ca Tariceanu era mai bun ca a marit pensiile. Dupa ce incerci o semidezbatere politica in care aduci argumente ca both pdl+psd suck concluzia este intotdeauna aceeasi… „da, da acum ne-au micsorat pensiile”. Politicanul din popor va simti nevoia sa isi impartaseasca aceasta concluzie chiar daca ajungi sa vorbiti despre vreme sau rascoala din 1907.

Anonimul sta de obicei intr-un colt de compartiment, ori la usa, ori la geam. Va dormi in continuu pe toata durata calatoriei trezindu-se doar cat sa isi sprijine capul cazut pe un corp solid. Incredibil, dar se trezeste fix cand intra controlorul sau cand ajunge la destinatie. Nici macar urletele nepoteilor bunicutei destanuitoare nu au sa il trezeasca. Cum sa nu-l urasti?

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe Septembrie 8, 2010 în Cotidiene

 

Etichete: , ,

2 răspunsuri la „CFR si calatorii (partea a II a) – Ghiveci de calatori

  1. richie

    Septembrie 9, 2010 at 8:20 am

    Hehe, anonimul sunt eu, de regula. Stau in colt, singur, tacut, si ma fac ca dorm. Deseori am castile in urechi si-s in lumea mea. De aia nu ma deranjeaza nepoteii galagiosi. De fapt, abia astept sa ma deranjeze o fata draguta cu intrebarea: „Iti place muzica atat de mult incat esti in stare sa ignori o fata singura si frumoasa care iti tine companie 500 de km?” si sa-i raspund: Chiar intrebi sau propui ceva?

     
  2. darkjade

    Septembrie 9, 2010 at 3:53 pm

    :)) Interesanta strategia ta anonim.
    Eu i-am oferit odata unui anonim somnoros briosa (nu pentru ca ii propuneam ceva), a zis nu si s-a culcat pe partea ailalta.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: