RSS

Oh say can you rock?

03 Ian

Inaintea sarbatorilor am de obicei o atitudine de Ebenezer Scrooge. Urasc podoabele din oras si colindatorii (bine, nu acum mi-ar placea mai mult). Urasc zecile de ore petrecute in cautarea de cadouri (adica Diverta, Carturesti si Sephora rezolva orice problema nu?) si urasc atitudinea aia de suflet bun care se topeste in miros de cozonaci in ajun.

Trecand peste cliseele oamenilor buni mi-am dat seama ca sarbatorile reprezinta pentru mine probabil singurul moment de respiro din an. Am avut norocul de un nou respiro minunat. As vrea sa stiu cu ce sa incep dar imi e greu sa imi gasesc cuvintele, imi e greu sa urmez o logica a naratiunii cand totul se sparge in minte in franturi de lumina, zapada, muzica si pasiuni care m-au rascolit candva.

Din lista mea de idei si lucruri minunate…

– am vazut cateva filme despre care vreau sa va povestesc si care m-au rascolit profund (tiny bits of me are there): The Black Swan (nebunia mea necesara) si Sex and Lucia (pentru ca mintea mea e un puzzle).

– am dansat pana cand am facut febra musculara (Narcotic, The Bad Touch si orice de la AC/DC made my day… I mean night)

– mi-am confirmat inca o data ca Narcotic de la Liquido e cea mai vesela melodie pe care o cunosc

– am primit o pietricica speciala de pe varful Vanatoarea lui Buteanu (2507 m) cu care mi-am pilit cu bestialitate o unghie :). Stiu, sunt un adevarat om al cavernelor.

– am redescoperit Dosarele X (prima si una din cele mai mari pasiuni ale mele). Am realizat ca inca vreau sa devin Fox Mulder :). Cred ca o sa imi depun Cv-ul la FBI.

– am avut ocazia de a face poze in padure si intr-un vechi cimitir la -9 grade ^^.

– nu am rezistat si mi-am cumparat o noua antologie horror (chestiile horror pur si simplu ma fac fericita fara sa fiu teribilista).

– am primit in sfarsit dog-tags (imi doream asa ceva de cand aveam 17  ani).

– cred ca o sa devin fascinata de Simone de Beauvoir.

– mi-am impodobit bradul de Craciun in timp ce ascultam un cd cu Johnny Cash. A iesit stramb si urat dar m-am distrat pe cinste cand am vazut rezultatul final.

– am invatat sa cred in screw you guys I’m going home

si nu in ultimul rand mi-am redescoperit un mottor personal pe care nu il formulasem inca: Oh say can you rock?

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Ianuarie 3, 2011 în Zi de zi

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: