RSS

Black Swan

05 Ian

Bizar, fascinant, sofisticat, de o frumusete lirica, „Black Swan„, al lui Darren Aronofsky, conduce intr-o calatorie intortocheata spre intunericul mintii umane.

Aronofsky nu a dezamagit nici de aceasta data si revine cu nou film despre obsesie scapata de sub control, nebunie graduala si fantezii ascunse ale mintii umane, toate impletite frumos pe muzica si dans.

Black Swan” m-a cutremurat inca de la scena de inceput, cand am simtit la propriu cum mi se ridica parul in cap. O balerina dansand cu diavolul. Joc de umbre si lumini si muzica ce infioara si fascineaza. Un inceput perfect este intotdeauna o frantura dintr-un vis sau un moment de pasiune sau delir. Nu m-a mai impresionat atat de tare un prolog de la controversatul „Antichrist„, al lui von Trier, care imbina tragismul si pasiunea pe muzica lui Handel.

Aronofsky ne prezinta povestea Ninei, care este aleasa ca prima balerina in faimosul Lac al Lebedelor. Presiune imensa pe umerii tinerei timide care traieste impreuna cu o mama autoritara, da nastere lebedei negre, personalitatea sa duala si intunecata ce ajunge incet incet sa ii impaienjeneasca intreg universul. Si este de la sine inteles ca intunericul creeaza monstri (in cazul de aici lebede negre cu aripi gratioase).

Black Swan” este un film despre evadarea in sine si despre dezlanturirea pasiunii in stare pura. Cel putin asta este sfatul pe care Nina trebuie sa il urmeze de la Thomas (un Vincent Cassel la fel de sarmant ca intotdeauna), regizorul baletului. Obsesia pentru perfectiune devine un rau necesar, caci nici episoadele viscerale in care Nina isi rupe o bucata de piele de pe deget, sau isi despica unghia de la picior intr-o pirueta filmata dintr-un close-up violent, nu o fac sa dea inapoi.

Amintindu-mi intr-un fel de „Pianista” a lui Michael Haneke, „Black Swan” este si povestea unei sexualitati reprimate. Nina este tanara timida si aparent frigida care nu se poate desprinde din lumea exacta a pasilor de dans. Aronofsky ajunge sa te faca si pe tine sa crezi ca Nina nu danseaza ci executa pasi de dans pur si simplu mecanic. Nina nu simte. Nina nu poate. Cele cateva incercari timorate de sexualitate cu Thomas o conduc in cele din urma spre dezlantuirea completa in celebra scena de sex oral cu rivala Lily.

Finalul oscileaza intre realitate si cosmar pe acordurile halucinante ale lui Tchaikovsky. Nina reuseste in final sa se detaseze de precizia matematica a pasilor de dans si ajunge sa se piarda ea insasi in dansul cu diavolul.

Natalie Portman, pe care eu am gasit-o foarte mult timp inodora, incolora si insipida, se muleaza perfect in rolul timoratei Nina, Mila Kunis e pata de culoare intre atata alb si negru iar Vincent Cassel, afemeiatul rafinat care dezlantuie pasiuni mistuitoare.

 
27 comentarii

Scris de pe Ianuarie 5, 2011 în Critica de Film

 

Etichete: , ,

27 responses to “Black Swan

  1. Alin

    Ianuarie 9, 2011 at 8:58 pm

    Dacă n-ar mai fi făcut de trei ori filmul ăsta, acum plagiind chiar mai mult Perfect Blue, ar fi fost o producție spectaculoasă.

     
    • Corina Nitescu

      Ianuarie 20, 2011 at 11:55 pm

      Nu cred că se poate face o comparaţie între animaţia Perfect Blue şi Black Swan. Asocierile chiar nu îşi au rostul.

      În plus, nu poţi vorbi de faptul că un film a fost „făcut” de alte 3 ori. În cel mai „rău” caz se numeşte remake, dacă nu este chiar viziunea diferită a unui regizor asupra unui subiect deja ecranizat. 🙂

       
      • Alin

        Ianuarie 21, 2011 at 12:07 am

        Ba se poate face foarte bine comparația. Animația japoneză diferă foarte mult de cea vestică și e mult mai asemănătoarea cu filmul.(Ai văzut măcar Perfect Blue?) Am zic că Aronofsky a mai făcut de trei ori filmul ăsta. Dacă nu face SFuri oribile, revine din nou și din nou la formula asta.

         
      • darkjade

        Ianuarie 21, 2011 at 4:10 pm

        Sincer nu stiu daca Aronofsky este fan animeuri sau nu si chiar daca ar fi, chiar daca nu, o idee buna poate sa vina mai multor persoane in acelasi timp. 🙂

         
      • Alin

        Ianuarie 22, 2011 at 12:27 pm

        De aia a cumpărat drepturile pentru SUA pentru Perfect Blue și nu a făcut mai nimic cu ele. Pentru că nu îi place și nu a fost inspirat în niciun fel de el.

         
      • darkjade

        Ianuarie 22, 2011 at 7:58 pm

        Ok, de curiozitatea acum, unde ai citit asta? Poti sa imi arati o sursa?

         
      • Alin

        Ianuarie 31, 2011 at 1:53 pm

        Uite exact de aia deranjează, pentru că nu are nicio legătură Sailor Moon. Și problemele mele cu Black Swan sunt mai vaste decât foarte serioasă inspirare din Perfect Blue.

         
    • Alin

      Ianuarie 22, 2011 at 10:19 pm

      http://www.imdb.com/title/tt0156887/trivia și cică mai scrie undeva pe aici, http://konstone.s-kon.net/modules/notebook/archives/60 .

      Să o luăm de la capăt: opinia mea e că Black Swan e un film ok, nu foarte original și care în niciun caz nu merită epitetele pe care le aruncați pe aici. Aronofsky nu a crescut deloc ca regizor de la primele sale filme, doar că acum are la dispoziție un buget mai mare. Să nu mai zic că versatilitatea îi este zero. Știe să arate oameni cum suferă și cam atât.

       
      • darkjade

        Ianuarie 23, 2011 at 2:52 pm

        Nu stiam de faza de trivia de pe imdb cat despre al doilea link nu e intr-o limba pe care o pot citi.
        Sa reluam subiectul Aronofsky si Black Swan. Vorbeam ieri despre asta cu unchiul meu si am ajuns la concluzia ca motiv chint-esenta este cel de persoanlitate duala, ceva de genul monstrul necesar in care poti in sfarsit sa refulezi. Stii cat de vechi si de universal e motivul asta? Si nu, nu l-au inventat animeurile. Vine din timpurile cand nu erau nici bunicii celor care fac animeuri.
        Cat despre Aronofsky ca regizor, eu te contrazic, nu e sadist care arata oamenii cum sufera. Daca ar fi fost asa de ce nu facut Saw n-spe???

         
    • Alin

      Ianuarie 30, 2011 at 2:12 pm

      Atât de mult ți-a luat să ajungi la concluzia că în film e vorba despre sine și dubluri?

      E un pic deranjantă generalizarea pe care o faci față de anime, mai ales că nu ai văzut filmul despre care vorbesc.

       
      • darkjade

        Ianuarie 31, 2011 at 12:34 pm

        De ce deranjanta? 🙂 Spuneam doar ca e vorba de un motiv foarte general.
        Facand un rezumat al acestei intregi discutii, mi se pare interesant ca Aronofsky a reusit sa transpuna atat de frumos idei care care provin dintr-un anime.
        Mie una nu imi plac anime-urile (nu m-am uitat nici macar la Sailor Moon cu toate ca se uita toata clasa :)) ). Pur si simplu nu imi place grafica (au ochii prea mari si nu au buze ).
        Trecand peste prejudecata mea, bravo lui Aronofsky pentru ca are motive de inspiratie atat de diversificate si reuseste sa le transpuna in cinematografie atat de calitativa 🙂

         
    • Alin

      Februarie 1, 2011 at 9:11 pm

      Înțelegi ce vrei să înțelegi. Oricum, chiar și ignorând Perfect Blue, oricum e departe de a fi un film original. Și chiar considerând că originalitatea e supraevaluată într-o analiză calitativă, Black Swan nu e chiar un film bun.

       
  2. darkjade

    Ianuarie 10, 2011 at 10:54 am

    Nu stiam ca nu a fost ideea originala a lui Aronofsky. Oricum, asta conteaza mult mai putin decat jocul actoricesc si viziunea regizorala de exceptie,

     
  3. Esqvilyn

    Ianuarie 17, 2011 at 10:36 pm

    Grozav film ! 🙂

    N-as spune ca Nina isi descopera o alta latura a personalitatii ei. Pentru ca sexualitatea, starea de euforie obtinuta prin consumul de droguri in acea seara de club nu reprezinta ceva unic, nici macar o caracteristica a unei categorii privilegiate. Pana la urma Nina nu savarseste niciun fapt reprobabil care sa se rasfranga asupra unei alte persoane, „Intunericul” fiind dat de imaginile stranii proiectate de sine.

    Lily, Beth, poate si alte balerine puteau dansa mai bine, mai senzual in ipostaza Lebedei Negre pana sa se produca transformarea Ninei. Si atunci de ce a ales-o Thomas pe Nina ? Eu cred ca tocmai datorita mecanicii pasilor ei, pentru ca in esenta semnifica devotament, faptul ca ea urmarea visul de a fi o balerina apreciata mult mai intens decat celelalte. E o pasiune si aici, chiar mai puternica din privinta gradului de unicitate, insa o pasiune rece.

    As spune ca alienarea, dementa Ninei reprezinta costul pe care trebuie sa-l plateasca pentru a putea evada din coconul influentei materne. Pentru mine tragismul sta in planul personal, departe de recunoasterea ce putea fi dobandita ca balerina. Si Beth avusese parte de acea recunoastere, era ceva efemer, la un moment dat ajungea sa fie uitata. Nina era o persoana cu adevarat singura. Mama ei nu comunica cu ea, ci prin educatie o construise legata, vesnica „fetita dragalasa” a mamei. Pune pe umerii Ninei o responsabilitate uriasa spunandu-i ca ea a insemnat sacrificiul carierei pe care putea s-o aiba. Nina nu avea alt vis in afara de a fi balerina. Mama ei ii tinea inchise portitele catre orice alte visuri. Nu cred ca era rau intentionata, ci dintr-un explicabil sentiment de posesiune fata de singura persoana alaturi de care alesese sa traiasca.
    Indeplinirea unicului vis era singura cale catre depasirea nefericirii pe care o putea intrevedea Nina. Zilnic, ea era condamnata ce se straduia sa ajunga acolo.

    Mi-a placut si critica ta. 🙂

     
  4. darkjade

    Ianuarie 17, 2011 at 11:00 pm

    @ Esqvilyn: Multumesc frumos pentru aprecieri, in primul rand! 🙂
    Intr-adevar povestea Ninei e povestea implinirii unui vis si singura cale pentru a depasi nefericirea. Sunt insa convinsa ca Nina nu ajunsese la acest nivel de intelegre a sinelui. Tind sa cred ca in realitate e cum o vede Thomas, un mic robotel perfectionist. Si de ce a ales-o? Poate ca pentru el a fost o provocare.

     
  5. drstoica

    Ianuarie 17, 2011 at 11:39 pm

    De acord cu tine. O nebunie filmica, plina se suisuri si coborasuri. De o senzualitate timida si nesimtita.
    Un film pe care l-as fi vazut castigatorul Globului de Aur. The Social Network e doar un nou produs cinematografic in trend cu lumea…

     
  6. Esqvilyn

    Ianuarie 17, 2011 at 11:46 pm

    Cu placere ! 🙂 Chiar mi-a placut ce ai scris.

    Da, nici eu nu cred ca avea o intelegere totala a faptului ca dupa ce-si va indeplini visul va putea fi fericita. Pentru ca in drumul ei nu vedea decat acest punct, al indeplinirii visului, nu se intreba ce va fi dupa si nici nu analiza calea catre acel punct. Dar ma gandesc ca era oarecum semi-constienta, era macar o incertitudine. Stii ca trebuie sa ajungi intr-un punct important si astfel e o probabilitate mare sa se schimbe ceva atunci. Iar pana atunci stia, sau mai bine spus, simtea sigur ca e nefericita.

    O provocare ? Ce ar fi vrut sa demonstreze ?

     
  7. darkjade

    Ianuarie 18, 2011 at 9:03 pm

    @ Drstoica: The Social Network e povestea unui succes american, chiar crezi ca alte filme mai puteau sa emita pretentii in aceste conditii? 🙂 Si daca mai adaugam ca e si facut de David Fincher si au cazut criticii pe spate cand au auzit de el cred ca e destul de clar.

    @ Esqvilyn: Stii teoria aia conform careia vrei sa iti indeplinesti un vis, dar conteaza mai mult procesul de atingere a tintei in sine decat starea de dupa? Cam asta se intampla si in The Black Swan.

    Cat despre Thomas si provocarea numita Nina, eu il vad ca un afemeiat total iar o femeie aparent de piatra, care nu poate sa simta, devine brusc munetele Everest.

     
  8. Xenonisis

    Ianuarie 20, 2011 at 4:50 pm

    Jade, filmul ăsta a devenit „top priority” pe lista de „must see”! Mulţumesc că mi l-ai adus în atenţie!

     
  9. Esqvilyn

    Ianuarie 22, 2011 at 11:51 pm

    Da, stiu teoria: „Nu conteaza destinatia, ci drumul.” 🙂
    Pentru ca pe parcurs inveti, e o calatorie initiatica. In Black Swan inclin sa cred totusi ca scopul era principal: detasarea Ninei. Drumul reprezinta alienare, ba chiar o duce catre o sinucidere din inconstienta.

    Thomas e afemeiat, dar e o scena in care raman ei doi singuri in sala de balet. El o saruta, o atinge, ea e destul de prinsa, deci ar fi putut merge mai departe. Dar la un moment dat el o lasa. Astfel mi se pare ca filmul sugereaza ca el nu voia sa se culce cu ea (sigur, daca ea ar fi vrut in general asta, nu cred c-o refuza), ci s-o faca sa devina „Black Swan”, s-o scoata din acel tipar al miscarilor calculate.

     
    • Alin

      Ianuarie 30, 2011 at 2:05 pm

      Filmul nu sugerează. Spune de-a dreptul, iar după aceea ți-l înfige în față cu un târnăcop.

       
  10. Alin

    Ianuarie 23, 2011 at 12:00 am

    Cred că a ajuns la spam comentariul precedent din cauza linkurilor.

     
    • darkjade

      Ianuarie 23, 2011 at 2:53 pm

      Am aprobat comentariile, mersi de atentionare oricum! 🙂

       
  11. darkjade

    Ianuarie 23, 2011 at 3:04 pm

    @ Xenonisis: Sper sa iti placa! 🙂
    @ Esqvilyn: Ai dreptate, e vorba de o calatorie initiatica, desigur, cu o destinatie tragica.
    Stiu scena cu Thomas si Nina, si replica lui finala ceva de genul: That was me seducing you! Hmm, ma gandesc ca era o initiere spre latura senzuala a lebedei negre.

     
  12. Alin

    Ianuarie 23, 2011 at 4:10 pm

    Bine, Black Swan e copilul cinematografic al lui Citezen Kane și 2001, o capodoperă contemporană, iar Aronosfky este un geniu inegalabil căruia doar voi sunteți demni să îi pupați picioarele. Mă bucur că nu ești deloc atentă la ce îți zic.

     
  13. darkjade

    Februarie 1, 2011 at 8:58 pm

    Dar stii ce inteleg eu din ce spui tu: orice afara de anime sucks! Daca nu ai incerca la orice argument sa spui ca totul este prost comparativ cu animeul poate ca nu as mai fi nici eu acida si as fi mai… atenta.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: