RSS

Dosarele X sau amintiri din epoca de aur a straniului

23 Ian

Imi e relativ greu sa descriu senzatiu de straniu. E mai mult ca sigur un cliseu daca spun ca straniul se simte mai bine decat sa explica, dar o sa incerc totusi sa depan cateva amintiri din epoca de aur a straniului.

Simboluri nemuritoare ale straniului existentei mele raman: Dosarele X, Twin Peaks, Zona Crepusculara si proza lui Mircea Eliade. Ma opresc astazi la prima mea obsesie la care aveam sa revin si mult mai tarziu sa o inteleg si sa o privesc cu ochi de om mare.

Stiu ca era candva primavara tarziu (sa fi fost aprilie sau mai) cand am vazut primul episod din Dosarele X. Nu mai amintesc exact plotul dar stiu ca m-am speriat. Le-am spus a doua zi parintilor ca mi-a displacut profund si ca nu inteleg cum ei s-au putut uita. Stiu ca tata a ras si mama a zambit in barba.

Saptamana a trecut intr-un mod bizar de repede si mi-am dat seama ca era din nou vineri. Era 8 seara si avea sa inceapa acelasi show care parca ma schimbase intr-un mod ciudat. Incercasem sa nu ma gandesc la el caci eram satula de traumele timpurii cu vampirii lui Coppola, dar episodul de saptamana trecuta ma bantuia intr-un mod placut. Mi-am luat inima in dinti si m-am uitat la al doilea episod si am descoperit o traire noua pe care aveam sa o inteleg peste cateva luni si sa o pot explica in cuvinte abia acum.

Cum 3 este un numar magic si pentru mine m-am indragostit nebuneste de serial de la episodul al treilea. Aveam doar 10 ani si ma bantuia placerea  povestilor ciudate de vineri seara.

Dosarele X a ramas si acum serialul meu preferat din toate timpurile in primul si in primul rand pentru atmosfera. Relativ putine productii televizate au atins pragul ala de straniu frumos de care o sa raman fascinata probabil toata viata. Incepand cu inceputul… insasi melodia de la Dosarele X e ciudata. Clipul e ciudat si parca singura tangenta cu realitatea sunt cele doua legitimatii ale agentilor FBI, Mulder si Scully. Imi amintesc fata ciudata care se alungeste, globul care emite lumini de tip UFO, umbra surprinsa in infrarosu si radiografia in care osul de jos al aratatorului e colorat in rosu.

Si apoi imi amintesc franturi din atatea si atatea episoade si povesti X spuse atat din perspectiva scepticului cat si din perspectiva celui care vroia sa creada. Si adevarul? Adevarul e undeva dincolo de noi e concluzia pe care am adoptat-o inca de atunci ca un fel de motto religios.

Revenind la sceptic si la cel care vroia sa creada, i-am iubit pe Mulder si Scully. In mintea mea de fetita mi s-au parut un cuplu perfect si imi placeau la nebunie momentele de tachinare intre ei. Si acum mi se pare genul de cuplu intre care exista scantei, scantei stranii si frumoase.

Dar revenind la ce inseamna straniu pentru mine: Dosarele X au atmosfera aia de o noapte de octombrie petrecuta undeva in mijlocul padurii cuprinse de ceata. Am senzatia de umezeala prea multa, de frig si de frunze uscate care mi se sparg sub talpi. Straniul inlocuieste senzatia de teama cu o fascinatie bizara caci am inteles curiozitatea lui Mulder pentru ce e dincolo de ceata. Intrebarea obsesiva do you really wanna know m-a facut sa iubesc si eu misterul de dincolo de negura si sa raspund da!

Dosarele X imi amintesc si de vara lui 96. Stiu ca era august si era vineri si stiu ca am avut pentru prima data senzatia ca ma pierdusem in timp. Cateva clipe uitasem cat mai e pana incepe scoala si uitasem ce zi e maine. Stiam doar ca era vineri dupa-masa si spre seara aveam sa ma bucur din povesti ciudate. O adiere de vant usoara mi-a dat parul de pe fata si am fost constienta brusc de atmosfera aia de octombrie, de padure si de ceata si m-am simtit fericita.

Epoca de aur a straniului ma face fericita! 🙂

 
5 comentarii

Scris de pe Ianuarie 23, 2011 în Amintiri

 

Etichete: , ,

5 responses to “Dosarele X sau amintiri din epoca de aur a straniului

  1. Vik

    Ianuarie 23, 2011 at 8:20 pm

    X Files – Romania Cult Classic 🙂

     
  2. darkjade

    Ianuarie 23, 2011 at 8:24 pm

    Subscriu 🙂

     
  3. Alin

    Februarie 1, 2011 at 9:11 pm

    M-ai pierdut de la proza lui Eliade.

     
  4. darkjade

    Februarie 3, 2011 at 12:49 am

    Depanam amintiri, insotite de perceptii vizuale si auditive, despre epoca minunata cand am descoperit Dosarele X :).

     
  5. varaton

    Septembrie 4, 2011 at 3:11 pm

    Frumos serial Dosarele X. Îmi amintesc cu plăcere de el.
    Eu urmăresc de vreo două săptămâni Supernatural. Primele două episoade m-au obosit, dar ulterior m-a prins. Dacă e să mai enumăr ce seriale mi-au mai plăcut mult aş zice aşa: Rome, The Shield, Visitors şi chiar Soprano.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: