RSS

Cele mai bune afise de film

05 Apr

Continuare pozitiva articolului de aici mi-a descretit putin fruntea intr-o zi de marti. De ce un afis de film mi se pare bun? Poate ca imi spune o poveste, e chint-esenta aia buna a filmului sau pur si simplu ma face curioasa.

Un poster care mie imi inspira pur si simplu magie, cu mult, mult inainte ca Harry Potter sa se fi nascut. O silueta care se indreapta cu bicicleta spre luna, intr-un decor scos dintr-un basm. Afisul E.T. imi aminteste de copilarie, de povestile fantastice ale lui lui Jules Verne, ma bucura si ma intriga in acelasi timp.

Nu sunt o mare fana a filmelor cu Jim Carrey dar afisul Yes Man m-a determinat sa vad si filmul. De ce? Pur si simplu imi inspira o cantitate imensa de energie pozitiva si aproape ca… ma face sa zambesc. Un camp cu flori, un cer albastru si un om fericit. Aproape ca imi doresc sa ii iau eu locul celui din afis.

Luptatorul cazut, infrant in lumina stralucitoare a ringului de lupta. Luptatorul ingenunchiat, lovit, imbatranit incearca  sa se adune pentru o ultima lovitura. Afisul The Wrestler concentreaza cum nu se poate mai bine ideea mea despre chinesenta, samanta aia concentrata care ne dezvaluie filmul printr-o imagine.

Mi se intampla si acum, dupa un an de la lansare, sa ma pierd minute bune intre poze din Alice in Wonderland. Tara minunilor este cu adevarat un paradis imaginar, un colt de Eden plin de atmosfera aia eerie caracteristica filmelor lui Tim Burton. Dar daca ai putea ca macar pentru o secunda sa arunci si tu o privire in Tara Minunilor? Ce ai vedea? probabil imaginea de mai sus.

Un afis atat de facinat si de misterios ca si filmul in sine. Imi amintesc brusc de calatorii inspre taramuri sumbre si misterioase, de copilaria pierduta, de noapte si parfum de iasomie. Ca si in cazul „Alice in Wonderland”, afisul Pan’s Labyrinth reprezinta o fereastra deschisa catre un univers fantastic.

Daca Exorcistul s-ar fi inventat in zilele noastre sunt aproape sigura ca am fi avut parte de un afis grotesc (eventual, de ce nu un close-up cu micuta Regan in timp ce se masturbeaza cu crucea). Poate ca era lumea putin mai timorata in anii ’70 sau poate isi mai aminteau ca mai putin inseamna defapt mai mult. Un afis care mi se pare mai confuz si mai sinistru decat filmul in sine.

Buried a fost pentru mine o inovatie regizorala. Un film despre un om ingropat de viu care nu renunta la speranta. Gasesc afisul de mai sus la fel de inspirat si inovativ. Imi place in primul rand efectul de vertigo pentru ca inspira in acelasi timp ameteala si adancime. Grafica simpla si omul chircit si mic din centru duc cu gandul la finalul dramatic.

Mi-a placut atat de mult posterul Perfume: the story of the murderer incat am vazut imediat filmul si apoi am avut grija sa imi cumpar si cartea. Contrastul puternic intre alb si rosu m-a fascinat iar fata a ocupat un loc fruntas in topul meu de femei frumoase si feminine.

Chiar daca am vazut relativ tarziu The Shawshank Redemption afisul imi atrasese demult atentia. Imi inspira in primul  rand libertate, mai precis bucuria de a stii ca esti liber, si as putea sa spun generalizand, bucuria de a trai. Un film si un afis despre speranta si libertate.

Nu cred ca imi amintesc un poster care sa evoce mai bine atmosfera de noir decat cel de la Chinatown. Un detectiv si o femeie misterioasa invaluita in fum de tigare. Mister, confuzie, crima, pasiune, totul exprimat cu mult succes in liniile grafice ale posterului.

Chiar daca nu ai auzit de Johnny Cash posterul Walk the Line te duce cu gandul la un om si o chitara. Si daca te gandesti mai bine e un om a carui viata e marcata de o chitara, de pasiune si de muzica. Un om in negru. Felicitari, tocmai l-ai descris pe Johnny Cash!

Nu am acordat niciodata foarte multa atentie afiselor Indiana Jones. Imi spuneam ca sunt doar filme de actiune si eram destul de sceptica. La o recomandare am inceput sa ma uit si la poze, nu doar la film si am ramas placut impresionata. Am descoperit afise care  imi inspira dinamism si aventura, ma intriga si in acelasi timp ma fac sa zambesc.

Antichrist, cu un afis pentru care nu am cuvinte sa spun cat de mult imi place. Un afis care m-a facut sa il privesc minute in sir in timp ce instinctual ascultam muzica de Handel. El si ea prinsi intr-o foarfeca. Durere, sange, apasare, pasiune sex.

Mi-a trebuit cam un minut sa explorez cu privirea fiecare coltisor din aceasta fereastra deschisa catre lumea The Imaginarium of Doctor Parnassus. Un afis plin de detaliu, fara sa fie incarcat, cu personaje care parca striga catre tine, te cheama si te indeamna sa le asculti povestea.

 
9 comentarii

Scris de pe Aprilie 5, 2011 în Arta si Animatie

 

Etichete: ,

9 responses to “Cele mai bune afise de film

  1. madabunny

    Aprilie 7, 2011 at 12:05 am

    Mie personal imi plac mult afisele: E.T., Yes Man, Alice in Wonderland, The Exorcist, Antichrist, The Imaginarium of Doctor Parnassus…restul sunt ok, acuma na, fiecare cu gustul ei/lui ^_^

    Oricum numai din cauza ta si sa-ti fie rusine (joke :-P) am revazut „The Exorcist”, for old times’ sake 🙂

    Daca mai gasesti vreun film horror/psihologic/comedie de razi pana ramai fara aer…dooooo share! ^_^

     
  2. B

    Aprilie 7, 2011 at 3:50 pm

    Vreo 2 sugestii:

     
  3. darkjade

    Aprilie 11, 2011 at 10:04 am

    @ Madabunny: Ma bucur ca ti-am facut chef de Exorcistul! 🙂 Fara sa sune bolnav, eu il revad mereu cu multa placere.

    @ B: Possession are un afis la fel de intrigant ca si filmul. L-am vazut mai demult. Nu stiam sincer nimic despre Le Silence de la mer. Oricum, afisul e intr-adevar deosebit, seamana cu un tablou la prima vedere.

     
  4. Valkyrie

    Aprilie 16, 2011 at 3:12 pm

    Afisul meu preferat ramane cel de la Metropolis 😀 Intr-un nr 2 f. strans ar fi cel pe care l-ai pus si tu, la walk the line. Planuiesc sa mi-l inramez cat de curand (la Metropolis sunt slabe sanse sa gasesc unul pe undeva.. )

     
  5. darkjade

    Aprilie 16, 2011 at 5:49 pm

    Nu am vazut Metropolis, dar am vazut acum afisul :). Intr-adevar merita un loc in top.

     
  6. Alin

    Aprilie 20, 2011 at 8:22 pm

    Metropolis este unul dintre puținele filme clasice pe care le-am apreciat nu numai la nivel tehnic, dar și emoțional. E un film de mai lung de două ore în care comunicarea se face aproape exclusiv nonverbal, dar care totuși a reușit să îmi păstreze atenția. Nu zic asta pentru că atenția mea ar fi ceva de dorit, ci pentru că am ADD și îmi este fizic aproape imposibil să mă concentrez la un singur lucru prea mult timp.

     
  7. tipograf ieromonah

    Iunie 28, 2011 at 12:07 am

    O sa caut sa vad filmu Buried. Afisul sau e cel mai intrigant dintre toate. Pentru mine cel putin.

     
  8. darkjade

    Iulie 11, 2011 at 3:50 pm

    ^ Sper sa iti placa :).

     
  9. AnameYkuzo

    Iulie 24, 2013 at 12:29 pm

    Mi se pare interesanta postarea! Nici-o data nu m-am gandit prea mult la afise!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: