RSS

De ce mi-a placut la Bon Jovi

11 Iul

10 iulie ora 18:00. Lumea se scurgea in siruri indiene interminabile spre Piata Constitutiei. Dudui cu pantaloni mult prea scurti spuneau pardon in timp ce te calcau cu nesimtire pe batatura de la degetul mic cu bicileta inchiriata. Sudoarea mi se scurgea deja pe sira spinarii si injraturile curgeau deja lant prin jumatate de gura. Blestemam caldura, babutele care stateau pe bancii, cozile la toaletele publice si copiii wanna-be rockers care beau Timisoreana pe iarba.

Intrarea s-a facut pe sistemul cireada de vita, ca si la AC/DC. Peste circa 30 de minute, cand reusisem sa trec de cele doua porti de control si transpirasem deja cam orice textila care imi acoperea corpul, am reusit sa vad intr-un final imensa scena pe care aveau sa concerteze Bon Jovi. Lumea forfotea deja, se agita, canta It’s My Life sau se imbulzea la coada la jetoane, bere si hot-dogi prosti. Parintii cu copii impartaseau cu emotie si bucurie eforia celor mici, fanii infocati se compactaserea deja cat mai aproape de garduri, iar domnii cu iubi-uri roz si blonde care se plangeau ca le-a intrat toculetul in asfalat, purtau deja dialoguri disperate cu Dumnezeu.

Am reusit sa imi gasesc un loc relativ decent undeva in prima jumatate de la Normal Circle. Pentru ca nu sunt extrem de inalta si nu port bocanci cu talpi inalte, m-am multumit sa vad mai mult sarit performata trupei romanesti Stllborn. Romanii au sunat bine, vocalul feminin a fost suficient de puternic incat a strabatut peste 50.000 de voci care se antrenau in discutii despre emotia dinaintea unui mare concert. Nimeni nu a venit de fapt sa ii vada pe Stillborn, dar asta nu inseamna ca au fost ignorati sau au dezamagit.

Cu toate ca ma asteptam la vedetismele de rigoare, Bon Jovi si-au inceput recitalul cu o punctualitate pe care am intalnit-o aproape doar la trupele nemtesti. Raise Your Hands, piesa ce a deschis concertul, a reusit sa ridice in aer 50.000 de perechi de maini. Au urmat You Give Love  Bad Name si Born to Be My Baby.

Apogeul primei parti de concert este atins in momentul in care Jon Bon Jovi decide sa ii dea publicului ceea ce astepta probabil de la primele acorduri: It’s My Life.

Publicul canta la unison pe Runaway, Keep the Faith, Bed of Roses si mai tarziu pe Wanted Dead or Alive, Always si Living on a Prayer.

Bon Jovi nu mi-au placut in mod special pentru ca am stiut ceva mai mult de jumate din piese sau pentru ca mi-au marcat in vreun fel sau altul o perioada din viata. Spunand adevarul adevarat eram o adevarata novice in legatura cu muzica lor. Da, le stiam piesele pentru ca sunt catchy, dar nu am avut vreodata momente revelatoare Bon Jovi. Nici despre Richie Sambora nu stiam nimic fara de faptul ca abia a iesit de la dezintoxicare.

Am fost si eu in gloata aia mare de oameni care s-a dus pentru ca erau legende si nu se poate domne sa-i pierzi in concert. La sfarsitul concertului am simtit nevoia vitala sa fac o plecaciune mare in fata trupei pentru ca…ei bine, pentru ca au meritat fiecare banut din cei 186 de lei pe care i-am dat pe bilet.

Bon Jovi au cantat 3 ore fara pauza, fara discursuri nejustificate si penibile si fara momente de solo-uri de chitara preluginte ale lui nenea Sambora ( ca domnu’ Jon sa aiba timp sa-i dreaga vocea si sa schimbe camasa dupa fiecare piesa). Bon Jovi au avut un concert impecabil, fiind egalati ca si prestanta si calitate, probabil doar de AC/DC.

Ecranul imens (de cam 40 de m am inteles) din spatele trupei, a venit in ajutorul celor imbulziti intre oameni transpirati si baieti de 2 m. Da, chiar am reusit sa zaresc destul de bine panoul urias si cu putin noroc i-am vazut de cateva ori pe scena, camasa turcoaz a lui Jon.

Si cum imi place sa fiu o persoana polivalenta, concertul Bon Jovi mi-a adus amintiri, indragite sau nu, despre publicul roman.Daca la concerte obisnuite de rock am intalnit specimenul autohton e roacker imbrancitor, care prefera sa te improaste cu pleata odorizanta si sa iti dea un umar asudat in semn de respect, la Bon Jovi am intalnit o noua specie de spectaror: romanul horist. Acesta din urma, prefera sa se impinga in tine chiar daca e asudat si pe umeri poarta un tricou de nailon ce degaja mirosuri… neplacute.

Romanul horist se simte excelent pe It’s My Life, impreuna cu fratele sau, romanul care filmeaza concertul cu camera VGA a telefonului, domnisoara cu pantofiori cu toc si doamna in varsta care nu te lasa sa stai in fata ei pentru ca a fost operata la genunchi.

Trecand peste inconvenientele autohtone, mi-a placut la Bon Jovi cu toate ca nu ma asteptam. Si pasind peste snobismele cu iz superficial de cultura, care declara ca muzica adevarata canta despre Tolkien, moarte si oameni mistici ca Varg Vikernes, ma declar complet multumita pentru ca inca o data mi-am demonstrat ca pot sa scap de prejudecati. Felicitari! 🙂 S-a meritat.

 
5 comentarii

Scris de pe Iulie 11, 2011 în Entertainment

 

Etichete: ,

5 responses to “De ce mi-a placut la Bon Jovi

  1. mihai

    Iulie 12, 2011 at 12:32 pm

     
  2. Valentin

    Iulie 17, 2011 at 7:27 pm

    Mi-a placut mult comentariul tau pt ca ai punctat multe puncte slabe ale organizarii romanesti a unui concert,desi dupa auzi ca organizarea a fost perfecta si mai stiu eu ce.
    Kuhahahahaha…bine spus: copiii wanna-be rockers care beau Timisoreana pe iarba,i-am vazut si eu,insa tin sa te contrazic,nu numai Timisoreana dadeau pe gat de zor,ci si Tuborg sau Bergenbier,ca de….era cald rau de tot,trebuiau sa se racoreasca si ei.Aaaa…da sa nu uit de seminte,pe acre el spargeau de zor.
    Mie unul mi-a placut la concert,a meritat din plin sa ma duc si am mai face-o si a doua oara.Bon Jovi s-a ridicat la nivelul lor si au stiut foarte bine cum sa faca un show bun.
    Acum imi mai ramane sa-i astept si pe Linkin Park sa vina in concert.Kufufu-fufu…

     
  3. darkjade

    Iulie 31, 2011 at 1:28 pm

    @ Valentin: Mersi pentru aprecieri :). Nu m-am uitat bine la ce bere beau copiii, mi-a luat ochii prima marca si m-am uitat la batranele care stateau pe banci apoi :)).
    Si mie mi-a placut concertul, in ciuda micilor inconveniente.

     
  4. varaton

    August 28, 2011 at 12:51 pm

    A meritat concertul.Bon Jovi sunt profesionişti. Păcat de Stilborn, dar ce să-i faci asta e soarta celor mici 🙂

     
  5. darkjade

    August 28, 2011 at 2:10 pm

    A meritat, intr-adevar. Nu am decat cuvnte de lauda pentru ei, chiar daca nu sunt fanul #1.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: