RSS

Daca ei ar fi barbatii din viata mea

19 Ian

Daca ar fi sa merg inca o data liceu (ceea ce e total imposibil) atunci mi-as permite sa imi aleg o companie masculina absolut selecta. In definitiv e scenariul meu imaginar si am voie la libertate totala de aberatie, imaginatie si zambete involuntare. Pornind calatoria in cum ar fi daca ar fi sa…mi-am ales colegul de banca, colegul din spate, de la clasele mai mari, vecinii sau figurile iconice de prin baruri folosind pretty boys din muzica si film, care dilata pupila si curbeaza coltul gurii.

Am 16 ani si merg zi de zi la liceu. Sunt suficient de boema ca sa fiu artista (poate ca in secret imi doresc sa fiu pictorita sau fotograf), si recent mi-am dat seama ca petrec prea mult timp gandindu-ma la cei din jur in raport cu realitatea matematica formata din functii injective, aranjamente sau numere complexe.

Nu am o viata extrem de palpitanta, nu culminez in experiente amoroase, drame sentimentale sau valuri de adrenalina si sincer cred ca nici nu imi lipsesc. Eu sunt genul de om biolog, caruia ii place sa admire fauna, sa analizeze si apoi sa spuna povesti in imagini, cuvinte si culori. Si cum azi m-am decis sa spun multe povesti o sa incep cu…

Colegul de banca…Brian Molko

Colegul meu de banca e bisexual, sau cel putin asa imi spune el. Mai toata lumea tinde sa il creada caci are o slabiciune pentru dermatograf si isi fumeaza tigarea cu o gratie 100% feminina. Nu e foarte popular printre ceilalti baieti din clasa dar asta nu pare sa il fi deranjat vreodata. Are o slabiciune pentru blondul suparat din ultima banca. Nu mi-a spus asta niciodata dar l-am vazut tragand cu ochiul inspre el de foarte multe ori. Brian e o fire boema, un visator incurabil, partial afectat de o tristete dulceaga. De ce imi place Brian?
Sarmant si efeminat e prototipul clasic de cel mai bun prieten pentru o fata… doar ca asta nu-i si cazul meu :). Trecem mai departe.

Cel mai bun prieten… Hugh Jackman

Nu e greu de imaginat unde mi-am intalnit cel mai bun prieten. Era noiembrie si frig si m-am refugiat de vantul care imi biciuia fata intr-un bar in care nu mai intrasem niciodata. L-am vazut intr-un colt, cu o bere in fata, pierdut intre ganduri si fum de tigara. Nu mai stiu exact cum am ajuns sa vorbim sau despre ce dar stiu ca era mult trecut de 12 cand m-am indreptat spre casa. Am continuat sa ne vedem acolo, cam in fiecare saptamana.
Imi place Hugh pentru ca are in spate povestea frumoasa si tragica a strainului misterios si mai ales pentru ca o parte din mine doreste sa fie asa atunci cand o sa cresc mare.

Profesorul de chimie…Alan Rickman

Un cliseu ar fi ca nu m-am priceput niciodata la stiintele exacte, poate ca asta ati crezut de la inceput, cand m-am comportat ca o viitoare studenta de la litere. Eu nu cred in clisee, sau cel putin am renuntat sa cred din clasa a 9 a, cand mi-am dat seama cat de mult imi place chimia. Asta poate datorita lui. El e profesorul meu de chimie, sever, rigid si cu o privire care ma ingheata si ma fascineaza in acelasi timp. Il privesc ca un fel de regina a ghetii inversata. Mi-am dorit intotdeauna sa il cunosc mai bine…poate in 10 ani cand o sa am mai mult curaj. As vrea sa am acum 26 de ani si sa il intalnesc pe strada, in statia de autobuz, dar asta nu o sa se intample nu?

Vecinul de la 3…Ryan Gosling

Toate, dar absolut toate femeile din blocul meu sunt in secret indragostite de Ryan. Am surprins-o si pe mama ieri uitandu-se larg dupa el. Sincer ma uitam si eu dar m-am simtit rusinata si am preferat sa imi indrept privirea in pamant. E fermecator si raspunde la salut intotdeauna cu un zambet. Are o dantura perfecta, poarta costume de firma (banuiesc ca lucreaza la banca) si miroase intotdeauna a parfum frantuzesc scump. I-am spus prietenului meu cel mai bun ca mi-as dori sa il intalnesc odata intr-un bar fandosit, in care fetele beau cocktailuri colorate cu umbrelute, zambesc provocator si nu se simt stanjenite atunci cand un strain le dezbraca cu privirea. Prietenul meu mi-a zambit crispat si mi-a spus ca probabil ne-am intelege bine, barbatii cu eticheta cauta fete pe masura iar eu probabil ca sunt…ceva de mijloc. O increngatura rara intre frumos si practic, nici de cum the keeper, dar o ciudatenie necesara.

Baiatul care curata piscina…Antonio Banderas (El Mariachi)

Nu ma duc intotdeauna sa inot la pisicina din spatele blocului, din motive clare de discomfort social datorat vecinelor cu salivatie in exces atrase de barbatii fara tricou, dar atunci cand ma duc, am grija sa fie vara, dimineata, si sa il prind pe Antonio la munca. Antonio ne curata piscina din spatele imobilului luni si vineri, din iunie pana in septembrie. De obicei asudeaza mult si foloseste un prosop rosu, pe care il mai uita pe marginea piscinei. Nu am fost curioasa niciodata sa il iau, ca si pretext de a il inapoia mai tarziu si a-i cere numarul de telefon. Doamna S., de la partener nu a ratat ocazia. A doua zi toata populatia feminina a aflat ca Antonio are o alunita in forma de steluta intr-o zona foarte intima. Sincer, nu doream sa imi imaginez asta. Am solidarizat cu Ryan, vecinul de la 3, care si-a dat ochii peste cap si a parasit piscina timp de o saptamana.

Soferul…Jean Reno

Spuneam la inceput ca sunt boema. Probabil ca v-ati imaginat cum ma plimb dimineata prin orasul adormit, purtand tenisi colorati, o geaca de piele, blugi rupti, in timp ce din casti imi canta zgomos The Sex Pistols. Probabil ca va imaginati ca in drumul meu diurn intalnesc baieti rataciti si frumosi, dar adevarul e ca lucrurile stau total altfel…Ascult uneori The Sex Pistols si mi s-a intamplat sa port tenisi in culori diferite, doar ca in realitate nu merg niciodata pe jos la scoala. El e Jean, soferul meu. Nu am insisitat niciodata sa fiu expres dusa pana la portile liceului, dar mama a considerat ca e absolut necesar. Nu au fost foarte multe parti bune din aceasta privare a libertatii de plimbare matinala, dar l-am cunoscut pe Jean. Jean nu vorbeste foarte mult, doar ma saluta si de cele mai multe ori e doar atent la drum si atat. Am vrut sa incep o discutie cu el dar nu am stiut niciodata cum, asa ca am preferat sa il studiez, ca un exceptional biolog ce sunt. Privirea lui crunta ma ingheata la propriu si parfumul discret amestecat cu fum de tigara imi aminteste de Hugh, cel mai bun prieten.

Blondul din ultima banca…Evan Peters (Tate Langdon)

Stiu doar ca are 17 ani, sta intotdeauna singur in ultima banca, e blond, cu parul ravasit si imi aminteste intr-o oarecare masura de Kurt Cobain. Sunt convinsa ca Brian, colegul meu de banca, il place in secret. Pare intotdeauna suparat, furios si uneori, in timpul orei de franceza, cand ma plictisesc la maxim, am scenarii fanteziste, apocaliptice, de tipul cum ar fi daca Evan ar veni intr-o zi cu o arma la scoala si ne-ar impusca pe toti, asa ca in filmele horror americane. Ma imaginez ascunzandu-ma in biblioteca, intre carti si rafturi, si cautandu-mi scaparea. Oare l-as implora sa ma lase in viata? Scutur din cap de cele mai multe ori si imi dau seama ca deja am luat-o razna. In definitiv Evan nu e decat un baiat ratacit si poate ca cei mai buni dintre noi sunt pierduti, nu-i asa?

Prince Charming de la 12 D…Ian Somerhalder

Ian e departe de a fi progenitura adolescentina a vecinului meu de la 3, sau deopotriva varianta cenzurata si ciudata a baiatului care imi curata piscina luni si vineri. Prince Charming de la 12 D e crushul secret pentru cam toate fetele din clasa mea si chiar pentru cele din a 11 a si a 12 a. E independent, sarcastic, inteligent si un pic cam mizantrop. Eu si Brian credem ca e indragostit in secret dar probabil e prea mandru ca sa recunoasca. L-am vazut intr-o seara in barul in care ciocneam o bere alaturi de Hugh. Statea singur si in fata avea trei shoturi de Tequila. Am inghitit in sec, in timp ce Hugh zambea ironic, si m-am dus catre el. L-am invitat la masa noastra. M-a privit ciudat si mi-am indreptat privirea catre care Hugh isi incruntase sprancenele intr-un mod amenintator. In seara aia am baut Tequila si am dansat spre ziua pe Depeche Mode. Nu am mai vorbit de atunci.

Amantul (ne)oficial…Vincent Cassel

E sarmant cu toate ca nu e neaparat un barbat frumos. Miroase vag a mosc, tabac si coniac frantuzesc. E pictor, scriitor ocazional si nu in ultimul rand e insurat. Rade mult de fiecare data cand vine pe la noi. Bem vin rosu din pahare inalte cu picior si incheiem seara dansand tango…el si mama adica, eu  ma multumesc privind in timp ce ma scufund cu totul intre probleme de chimie si calcule. Mama straluceste de fiecare data cand il vede. Odata m-a prins singura si mi-am dat seama ca simteam total debusolata in timp ce ma privea printre rotocoale de fum. Imi framantam mainile nervoasa si gandurile mi se incurcau in minte printre franturi de versuri din vechile romante, cuvinte boeme si sofisticate in franceza si cadre rapide, din filme pe care nu mi le aminteam. A vazut ca nu imi gaseam locul si a zambit in barba in timp ce sorbea elegant din vin. Am inteles de ce mama il placea asa de mult si in definitiv nici nu am putut sa o judec.

Si ar mai fi o gramada de oameni-povesti de care as vrea sa va vorbesc dar momentan o sa ma opresc aici. Poate ca pe viitor mi-ar placea sa am 40 de de ani si sa spun povestile femeilor exceptionale din viata mea. Poate, inca nu stiu… in definitiv e dreptul meu divin sa imi imaginez.

Anunțuri
 
5 comentarii

Scris de pe Ianuarie 19, 2012 în Diverse, Freak...

 

Etichete: ,

5 răspunsuri la „Daca ei ar fi barbatii din viata mea

  1. Iulia Kelt

    Ianuarie 19, 2012 at 10:01 pm

    Eu l-aș vrea pe Jean Reno ca tată. Simplu.

     
  2. darkjade

    Ianuarie 19, 2012 at 10:11 pm

    Mai da, mai ales dupa ce vezi „Leon”. Recunosc ca nu m-am gandit la asta.

     
  3. Iulia Kelt

    Ianuarie 23, 2012 at 5:56 pm

    aa, apropo… am văzut și eu Dream House (recomandare de la tine)… pff, sincer, la așa actori mă așteptam la mai mult. E interesant până în momentul în care ajunge el la spitalul de boli vesele… apoi, parcă s-au grăbit să termine filmul mai repede… păcat,

     
  4. darkjade

    Ianuarie 23, 2012 at 9:12 pm

    In momentul ala filmul trebuia sa se termine. Mie mi-a spus un prieten ca e foarte prost dar nu am vrut sa cred. Un plot interesant, nu nou (vezi Shutter Island de exemplu) dar un scenariu si o regie demne de mila. Pacat!

     
  5. Ioana Savina

    August 28, 2012 at 11:13 am

    Foarte buna postare, mi-a facut placere sa o citesc. Sunt total pro Somerhalder si Jackman in aceste roluri, ca sa nu mai vorbesc de Jean Reno. Din nou, foarte frumos! 😉

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: