RSS

Experienta Londra

28 Apr

M-am ascuns in cochilia mea si am refuzat sa revin la obiceiurile virtuale de alta data. In definitiv e greu sa reintri in rutina dupa ce iesi pur si simplu din toate tiparele in care ai fost strans, inghesuit si consemnat. Insa uneori revenirea la procesul de reluare e placut si aduce involuntar pe buze un fel de zambete cu aroma de parfum de epoca! Stiu ca nu traiesc atemporal sau crepuscular, dar cum tot ce povestesc azi e o reluare frumoasa a ceea ce a fost acum putin timp, imi aduc fortele si imi promit ca o sa zambesc.

Ca sa incep cu concluzia: am fost la Londra si mi-a placut! Mi-a placut atat de mult incat mintea mea a trecut de barierele traditionaliste si de urile cronice fata de ipocritii care se lafaie in strainatate pe banii parintilor si se plang ca le e dor de tara, si m-am decis ca intr-o zi sa ma mut acolo. Prima impresie…ar fi ca intr-o comunitate verde de Sims in care cred ca m-as simti minunat chiar daca nu as apasa Ctrl+Shift+C si as scrie Motherlode din juma in juma de ora.

Londra e frumoasa pentru ca te copleste, te prinde in multimea care se indreapta grabita pe strazile care duc catre taramuri din nicaieri, care se sting in alei intunecoase, strampte si jilave. Totodata, Londra e maiestoasa si te lasa cu ochii cascati larg in soare, sau, mai bine spus, de cele mai multe ori in… ploaie.

Poate ca metaforele mi-au fost inutile, sau poate ca pur si simplu sunt un care a calatorit putin si sufera de acel jubileu febril ori de cate ori are ocazia sa iasa din rutina gri in care e scufundat. Revenind la paradisul vizual prin care s-au plimbat ochisorii mei, povestea e lunga si eu am timp destul :).

Ca sa incep cu inceputul, am aterizat noaptea si am avut impresia ca orasul era cuprins de ceata si adormit. Desigur, m-am inselat, si am descoperit ca noaptea Londra e un oras mai animat decat Lipscani, cand e reducere la shaorma. Metroul noaptea pulseaza de aceeasi viata ca si in mijlocul zilei. Afisele colorate care invita bruma de cultura din creier la musicaluri, piese de teatru si filme m-a derutat si m-a facut sa ma simt oarecum intr-un tunel labirintic. Catacombe colorate. Metroul din Londra e mic, inghesuit si colorat. Nu cred ca as putea sa il descriu mai bine.

Vorbind de labirinte inghesuite, intreaga arhitectura londoneza mi se pare ca respecta tiparul. Poate ca inca e un trend victorian, dar efectul e garantat. Am simtit in nari si in minte parfumul de epoca de alta data.

Ce e de vazut? Cam tot. Tot cred ca e cel mai bun cuvant. Numai ca inainte sa spui tot trebuie sa te gandesti la timp. Pentru mine nu a fost un factor asa de favorabil, asa ca m-am zbatut cat de mult am putut si am tras de picioarele care incapatanau sa doara si tanjeau dupa repaus. Si cum nu vreau sa fac neaparat o enumerare lunga cu am vazut aia si aia si aia, o sa ma opresc asupra doua obiective turistice cu totul si cu totul altfel: The London Dungeon si Madame Tussauds.

Motivele mele sunt extrem de subiective: sunt un iremediabil iubitor de horror si vroiam sa imi vad niste idoli, chiar daca erau de ceara.

Despre The London Dungeon nu stiam decat ca e un fel de casa a groazei si ca iubitorii de senzatii tari se declara de cele mai multe ori incanti de expereinta teminitelor. Mi-a placut atat de mult incat as vrea sa imi fac o traditie de vizitare a caselor groazei, sau poate intr-o zi, sa deschid una in Romania. Povestea din The London Dungeon incepe in etapa intunecata a istoriei, ciuma nagra si marele incendiu. Asistam la o autopsie a unui chirurg dement, suntem improscati cu „sange”, ne pierdem prin labirinturi de fum si oglinzi si ajungem in camera torturilor. Urmeaza simbolurile horror londoneze: Sweeney Todd, Jack the Ripper sau Bloody Mary. Ce e The London Dungeon de fapt si de drept: o calatorie interactiva, in care actori te poarta pe culoare intunecate si sinistre incercand sa iti bage bine de tot frica in oase. Ce e sigur: I had the fun of my life!

Madame Tussauds: wow, pur si simplu wow! E putin dubios sa te holbezi in ochii albastrii a lui Brad Pitt, sau la gheata din paharul lui Sean Connery. E mult mai iesit din comun sa stai la masa cu Tiffany sau sa treci si tu pe langa semnul hotelier Bates Motel. M-am simtit pur si simplu incantata, la nivel din ala atat de ridicat incat nu mai stii ce sa faci afara de a zambi larg, si a te exterioriza zgomotos de fiecare data cand un nou idol de ceara iti zambeste dupa colt. Flebetea mea: coltul cu eroi Marvel! E aici nu a mai contat ca am putin peste 20 de primaveri si mi-am facut loc printre prichindei ca sa ma pozez si eu cu Wolverine, Iron Man sau Nick Fury. Statuile de ceara sunt remarcabile si pentru cateva clipe chiar m-am simtit printre eroii Marvel, la propriu.

Si cum orice amintire frumosa se termina cu poze, iata cateva care surprind ce a inseamnat Londra pentru mine:

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Aprilie 28, 2012 în Entertainment

 

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: