RSS

San Diego s-a mutat in Romania

01 Apr

Era iulie 2012 cand mi-a venit o idee geniala. Mi-am zis, la anul merg la San Diego. Am fost intrebata de ce, si mi s-a spus ca e stupid, dar fuck it, Stan Lee are vreo 91 de ani. Daca nu il vad acum, atunci cand? Mi-am facut planuri, m-am gandit la costum, cazare si transport. Am trait cateva clipe de frenezie totala in care traiam deja in San Diego, dadeam mana cu Stan Lee si ma pozam cu Robert Downey Jr care imi zambea languros. Ca in orice poveste frumoasa cotidiana, visatoarea de mai sus nu a mai ajuns la San Diego in 2013 pentru ca… ei bine sunt multe de spus si sincer nu despre asta e vorba. Important e ce am sa povestesc nu ce ar fi putut fi. Asadar sa incep.

Cum probabil ca e cineva acolo sus care zambeste atunci cand eu imi dau cu pumnii in piept ca Tarzan cand o vedea pe Jane, s-a intamplat sa nu obtin exact ceea ce imi doream insa mi s-a oferit o alternativa accesibila. Sa fi fost prin toamna cand am auzit ca se va face un Comic Con la noi. Pe vremea aia eu imi adunam informatii ca sa ma duc la ambasada SUA sa imi iau viza, chiar daca ar fi trebuit sa ma duc in State singura. Ma tineam tare in front.

In ianuarie am inceput sa ma documentez serios despre experienta Comic Con si mi-am dat seama ca oricat de „bad ass” as fi fost eu ar fi fost un dezastru sa ma duc singura, mai ales daca aveam de gand sa fac cosplay. M-am consolat cu varianta autohtona si am inceput sa ma pregatesc putin cate putin. Costumul meu… a plecat de la niste principii destul de simple: eu nu vreau sa imi tai parul pentru ca ar trebui sa stiu sa mi-l aranjez zilnic, eu nu pot sa port peruca pentru ca am parul prea lung si eu sunt total nepriceputa la machiaj. Asa ca trebuia sa merg pe ceva destul de simplu de la gat in sus. M-am gandit apoi la ce iubesc mai mult si mai mult in materie de comic bookuri si raspunsul a fost evident: aveam sa port „adamantium de plastic”🙂. Asa ca iata-ma: X23 – personaj fata de care am purtat o admiratie aparte si cu care m-am identificat putin. Daca Marvel ar fi facut un personaj pentru si despre mine i-as fi implorat sa imi puna gheare.

Cat de greu a fost sa fiu X23? Nu foarte doar ca mi-a trebuit rabdare, nervi tocati si multe multe injuraturi. Adevarul e ca nimic nu iese bine daca nu iti toceste nervii pana la pragul acela cand cuvintele urate iti pulseaza pe varful limbii. Asta e, le spui si te descarci si apoi continui.

30 martie 2013. Nu mi-am imaginat ca o sa stau vreodata la coada si ca o sa mi se para incredibil. Mi s-a parut fantastic ca atat de multi iubitori de benzi desenate si manga stateau la coada pentru intrarea in incinta si mai mult, nu m-a deranjat ca am stat cam 30-40 minute sa il astept pe John Rhys-Davies. Cuvintele sunt greu de gasit cand intalnesti un om ca el, si nu zic o celebritate. O celebritate e genul de om care se pozeaza cu tine si isi lasa semnatura pe un poster. John Rhys-Davies si-a facut timp sa vorbeasca cu toti cei de la coada si a facut asta fara sictir sau plictiseala timp de ore bune.

Pannelul cu John Rhys-Davies, din nou fara cuvinte. Poate doar epitete ca spontan sau antrenant ar putea descrie atmosfera din sala. Nu am apucat sa il intreb nimic cu toate ca imi doream in secret sa ne povesteasca experienta de lucru cu Christopher Lee sau Ian McKellan.

Despre altceva afara de John Rhys-Davies, hmm, cu toate ca sunt o persoana foarte acida si critica nu pot spune ca am vazut un cosplayer care sa mi se para amatoresc sau realizat prost. We are damn good!🙂 Nu vreau sa o dau intr-un discurs de multumiri care nu isi gasesc locul, dar oamenii s-au straduit si au realizat costume excelente. Cred ca e o pondere relativ egala de bucurie in a te poza cu Johnny Depp sau cu un cosplayer care arata identic cu Edward si ale lui foarfece.

31 martie 2013. Time for some shopping! Am profitat ca duminica s-a putut respira putin si am cumparat cateva chestii dragi sufletului meu: comicuri, tricouri si o figurina minunata cu Freddie Krueger pe care mi-am agatat-o deasupra patului. M-am costumat si duminica, am stat ceva mai mult de vorba cu oamenii si mi-am dat seama ca am avut dreptate acum 10 ani: nu sunt chiar asa de singura. E minunat sentimentul ala cand intalnesti oameni costumati in eroii adolescentei tale si e si mai  minunat cand iti iese cat de cat sa fii si tu unul.

Au ramas multe poze frumoase, ceva „stigmate” in palma de la ghearele mele de X23, prieteni noi si multe multe amintiri frumoase!🙂

Stiu ca nu am ajuns la San Diego si nu voi ajunge anul asta, si stiu ca probabil nu o sa cad niciodata in genunchi in fata lui Stan Lee si sa ii multumesc pentru tot, dar Comic Con Romania a fost experienta mult mai frumoasa decat m-as fi asteptat. Nici nu tin minte ultima data cand m-am simtit asa de bine. Multumesc EECC pentru ca m-ati facut sa ma simt erou!

 
2 comentarii

Scris de pe Aprilie 1, 2013 în Arta si Animatie

 

Etichete: , , ,

2 responses to “San Diego s-a mutat in Romania

  1. mihai c

    Iunie 21, 2013 at 12:42 am

    Buna Ioana,imi permiti sa va recomand o carte tie anei & restul,e o antologie scrisa de mai multi autori tineri…”Dincolo de noapte. 12 feţe ale goticului”

    acuma fie vorba intre noi,ia zi cu astfel de comentari sa tot vin,nu?deh ce sa-i faci omul se mai schimba :))

    Cu Respect
    Mihai!

     
  2. mihai c

    Iunie 23, 2013 at 2:58 am

    gata hai ca am gasit si linku cu evenimentu’
    https://www.facebook.com/events/143077049219972/

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: