RSS

Arhive pe categorii: Pets

Viata de caine

Uneori imi spun ca invidiez animalele pentru simplitatea vietii pe care o duc. Da, imi invidiez pisica lenesa care se scalda in puf, in cearsafuri albe si curate si cred ca invidiez si pe Pufulet, care locuieste la parter. Nimeni nu ii reproseaza ca isi scoala stapanii de cu noaptea in cap sau ca face vocalize pe holul blocului; el isi leagana tantos codita scurta atunci cand ma vede, ca si cum mi-ar spune: Esti om, esti fraier! Eu am o viata mai buna, am o viata de caine!

Insa o viata de caine nu e intotdeauna o viata in nuanta de alb si roz bombon. Cu siguranta nu il invidiez pe Cutu. Nu stiu daca asa il cheama, dar e un nume la fel de comun si de insipid incat il caracterizeaza pefect. Cutu e un maidanez obisnuit, negru cu o pata alba pe piept. Majoritatea celor care ingrijesc pufuleti albi sau dobermani nervosi l-ar considera urat. E adevarat, Cutu e urat, dar nu pentru ca e un maidanez comun ci pentru ca viata de caine pe care o duce l-a transformat intr-un batran rautacios.

Il stiu de mic, cand si-a inceput nefericita existenta inchis intr-o cusa de 1 mp. Il vad zilnic si de multe ori m-am gandit la el ca la un exponat zoo, varianta mizeria romaneasca. Am crezut ca atunci cand va creste se va putea bucura de libertatea unei curti ceva mai mare de 1 mp, dar continua sa fie prizonier. Dimineata devreme, e facut covrig si inca doarme iar seara se trezeste la viata, ca o creatura nocturna ce se dovedeste a fi. Cutu are o singura placere nebuna…e un fel de bau-bau local pentru doamne si domnisoare. Sta la panda in tacere si o asteapta sa treaca pe langa cusca lui. Punctul culminant al zilei…se arunca frenetic peste peretii custii maraind si latrand….efectul? garantat! 🙂 Victima se sperie intotdeauna si uneori chiar scoate un tipat.

Aseara s-a distrat cu mine, si m-a facut sa pasesc grabita lateral, chiar daca aveam castile in urechi. Azi de dimineata am trecut pe langa el si am vrut sa inversam rolurile…cum ar fi fost daca m-as fi aruncat asupra custii tipand la el? Ar fi fost doar apelul de dimineata…Scularea Cutu, te asteapta o noua zi de caine.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Noiembrie 28, 2008 în Pets

 

Etichete: ,

Pasarile

… sunt sinistre! Ma uitam in gol pe geam, iar mintea imi era undeva departe pierduta in liniste si intuneric. M-a trezit la realitate o scurta bataie in geam si un fosnet bizar. Isi scutura cu gratie aripile si ma fixa cu privirea de sticla. O replica oarecum normala ar fi fost „Vai ce dragut!”, dar din pacate nu imi apartine. Poate ca am ramas cu unele traume uitate din copilarie de cand am vazut pentru prima oara „The Birds„,  sau poate ca am pur si simplu un sentiment al sinistrului si singuratatii pe care il asociez mereu cu zburatoarele.

Nu pot vorbi despre o fobie, caci nu imi imaginez stoluri de pasari ciugulindu-mi fata si ochii, dar ramane insa o traire neplacuta care ma face sa inghit in sec. Stiu ca am vazut documentare despre oameni care aveau adevarate fobii fata de cam tot ce zboara…si e comestibil 🙂  si am ajuns sa ma intreb cum as trata eu (daca ar fi sa fiu psiholog) un astfel de pacient. Raspunsul la care am ajuns este destul de simplu: i-as pune o friptura in fata respectivului. Cine oare s-ar teme de un deliciu culinar?

Concluzia: Pasarile sunt bune … la cuptor!!!

 
2 comentarii

Scris de pe Septembrie 12, 2008 în Pets

 

Etichete:

Pesti captivi

Nu vreau ca postul asta sa para stupid, dar de fiecare data cand ma duc la supermarket gen Cora sau Metro vad acvariile alea cu pesti inghesuiti ce asteapta sa fie pescuiti, pusi intr-o punga ca sa moara axifisiati si apoi sa sfarseasca intr-o tigaie. Nu sunt vegetariana dar pur si simplu nu imi place sa ma uit sau sa ma gandesc la ei pentru ca ma intristeaza. Stau atat de inghesuiti in acvariul ala si parca se chinuiesc sa respire. Din cand in cand incearca sa sara si sa iasa din acvariu…mi s-a intamplat sa fiu si eu stropita cu apa. Saracii, nu stiu ca nu au unde sa se duca; habar nu au ca nu ii mai asteapta nimic bun in viata…

 
5 comentarii

Scris de pe Februarie 17, 2007 în Pets

 

Intrusul din baie

L-am vazut pentru prima data acum doua zile si m-am uitat mirata la el. Mi s-a parut atunci ciudat ca unii oameni se tem de o astfel de creatura, o creatura atat de mica … si totusi atat de respingatoare. Mi-a placut sa ma uit la el si l-am lasat intr-un colt de perete.

A doua zi l-am vazut din nou; era agatat de un fir invizibil si atarna undeva in mijlocul baii. Parca ar fi plutit caci din cand in cand se legana in aer. Mi-ar fi fost usor sa rup firul acela invizibil de panza si sa il las sa cada dar nu….L-am lasat acolo. Peste cateva momente am revenit in baie si acum era intr-un colt, parca mi-ar fi citit gandurile. M-am gandit ca ar fi un bun subiect pentru blogul meu asa ca i-am facut o poza…

photo-0081.jpg

Iata micul meu intrus din baie:

 
2 comentarii

Scris de pe Ianuarie 13, 2007 în Pets

 

Pisica

sweetheart.JPG
Dumnezeu a creat pisica, in infinita lui clementa, pentru a permite omului sa mangaie leul, spunea o zicala araba. Nu vreau sa o ridic in slavi vreau doar sa o laud pentru ceea ce e. Un ghem de blana ce aduce uneori un zambet pe un chip trist, ce uitase demult ca mai putea zambi. Imi place cand se uita fix la mine, parca imi citeste gandurile si intelege. Intelege tot ce ceilalti nu pot. Imi place sa vorbesc cu ea…sta langa mine miscandu-si coada usor si ma asculta. Ea e singura care imi stie amarul si parca imi da un pic de dulceata in viata cand imi plimb mana prin blana ei moale.

Pe ea imi place sa o alint, sa o mangai si imi place sa imi pun capul pe ea sa o aud cum toarce; parca imi linisteste sufletul. Imi da si mie un pic din pacea si linistea si bucuria ei. Ce m-as face fara ea…nu stiu…si nici nu vreau sa imi imaginez. Uneori cred ca o sa o vad mereu dormind intr-un colt de canapea, sau inchizand ochisorii de placere in timp ce se scalda in lumina calda a soarelui de dimineata…

As vrea sa vorbeasca uneori…sa imi spuna cand e trista singura sau bolnava. As vrea sa fiu si eu langa ea asa cum ea e alturi de mine si sa ii dau un pic din bucuria mea atunci cand si ea e trista…cred ca…as vrea sa fiu ca ea!

 
3 comentarii

Scris de pe Noiembrie 10, 2006 în Pets

 

I don’t like you, Fifi….

M-am simtit de curand ca un personaj dintr-o schita a lui Caragiale. Am facut o vizita unei prietene, care sta la curte. Mergeam linistita spre intrarea in casa cand, aud in spate un fel de latrat…foarte subtire, pitigaiat chiar. M-am uitat in spate si am descoperit ca spre mine alerga furioasa o mica creatura. Era un catel…Mie mi-e frica de caini dar asta chiar nu reprezenta un motiv de teama. Parea prea inofensiv. Am intrat in casa si rautatea aia mica m-a urmarit…O da…si cat se agita…latra in jurul meu, mai mai ca se reprezea. Colega la care venisem a strigat-o pe nume (da este o ea):”Fifi, stai cuminte!” Dar ti-ai gasit sa stea…Fifi isi apara cu mult curaj teritoriul incercand sa ma intimideze. Ce bine imi amintea de Bubico! Cred ca exact asa mi l-am imaginat atunci cand am citit schita. un catel mic, parfumat si rasfatat. Nu, categoric nu mi-a placut de Fifi.

Azi am fost din nou la colega si surpriza…cine m-a latrat si a incercat sa ma sperie cand eram in curte? No wonder, Fifi. Cred ca antipatia e reciproca!

 
6 comentarii

Scris de pe Octombrie 20, 2006 în Pets

 

Imi plac veveritele!

Mi-am dat seama acum 10 minute de asta! Da, imi plac veveritele. Imi plac pentru ca sunt micute si dragalase si au o coada stufoasa. Imi place cum tin o aluna intre labute si cum sar ca adevarati acrobati din copac in copac. Anul acesta am tot avut ocazii sa observ una de aproape si pot sa spun ca m-am indragostit de acest mic animal. Categoric, in cadrul preferintelor mele in domeniul animalelor veverita urca pe 3 dupa pisica si iepure.

Mi-as dori ca macar o data sa tin una in mana. Cred ca ar incapea intr-o palma … un mic ghem de blanita cafenie intr-o palma….

 
6 comentarii

Scris de pe Octombrie 1, 2006 în Pets