RSS

Arhive pe categorii: Science…

Puterea pumnului

Se spune ca forta nu e solutie, decat in cazuri extreme desigur, atunci cand nu vrei sa intorci si celalalt obraz. Lasand ideea de forta bruta aplicata asupra unui semen, am ajuns la concluzia ca un pumn are uneori un efect benefic. As vrea sa pot sa explic de ce ajuta pumnul, dar nu am o explicatie logica ci doar exemple.

Calculatorul meu scoate sunete ciudate atunci cand il deschid. Nu ma pricep foarte bine la arhitectura calculatorului, nu stau sa caut prin circuite, asa ca actionez brutal si imi lovesc prietenul electronic. Poate de frica, poate de scarba tace saracul si „toarce” in liniste. Concluzia: un pumn ajuta!

Aruncata in plictiseala mi-am pus aseara castile in urechi. Surpriza! I-podul meu ma dezamageste pentru prima data. Initial am zis ca urechea mea stanga s-a blegit, caci sunetele patrundeau cu greu la timpan asa ca am schimbat castile. Insa nici urechea drapta nu s-a dovedit mai receptiva asa ca mi-am dat seama ca nu eu eram problema. una din casti se auzea ca si cum ar fi fost aruncata intr-un butoi. Am tras de fir inutil, am resetat I-podul dar nimic. In pana de alte idei i-am dat un bobarnac de toata frumusetea. Surpriza, si-a revenit! Concluzie: Forta bruta este uneori buna!

Efectele mai putin benefice ale fortei vor iesi probabil in curand la iveala….dar deocamdata recurg la astfel de solutii…ce sa fac, daca merge ma bucur de asta!

 
5 comentarii

Scris de pe Iunie 19, 2008 în Enigme, Science...

 

Etichete: , , ,

Eu si John Nash

Ieri am terminat oficial Facultatea de Matematica si Informatica. Am avut ultimul examen. Ce am simtit cand mi s-a spus nota…ei bine nu am putut decat sa scot un zambet larg caci mi-am dat seama ca am reusit. Am terminat cu bine. Dar happy end-ul meu se termina aici caci acum in suflet am un mare gol. Ce am realizat? Raspuns….nimic.

La recomandarea unei colege, am vazut acum cateva saptamani filmul „A Beautiful Mind” despre viata matematicianului John Nash, laureat al premiului Nobel in 1994. Ma gandeam, de cand eram mica la faptul ca dupa terminarea studiilor o sa fiu un mic geniu, statut castigat cu greu in urma unui studiu asiduu. Dar nu am fost niciodata mai mult decat un elev eminent, nu am stralucit niciodata. Nu pot spune despre mine ca sunt si eu „A Beautiful Mind„.

Nici nu stiu daca pot afirma ca il admir pe Nash, pentru ca stiu doar o teorema a lui asupra varietatilor riemanniene. Poate ca nu e vina mea, poate ca e de vina sistemul care inca nu mi-a spus ce inseamna teoria jocurilor si mi-a aratat prea tarziu ce inseamna cu adevarat matematica. Sau poate ca e vina mea si arunc cu noroi de pomana in sistem. Nu trebuia sa ma complac in situatia de lene aparenta si de repaus mintal fortat. Trebuia sa fi vrut mai mult…Insa acum e tarziu si nu am invatat nimic.

Poate ca nici nu merit sa am idoli!

 
12 comentarii

Scris de pe Mai 11, 2008 în Personalitati, Science...

 

Etichete: , ,

Filozofie in fata unui pahar cu apa

Apa de la robinet are gust de clor.
Apa plata se bea cu lamaie dupa o ora de fitness.
Apa minerala te inteapa usor la limba si uneori te umfla in burta.
Apa din fantana are uneori gust salciu si nu prea tine de sete.
Apa este practic ceaiul pe care il bem dimineata…doar ca are zahar si arome.
Apa se transforma in picaturi mici si reci de ploaie ce biciuiesc mohorat geamul.
Apa e in lacrimile ce inca iti curg pe obraji atunci cand te gandesti la ea…
Apa inconjura pe vremuri Pangaea si o tinea compacta.
Apa inca acopera 71% din Pamantul de azi.

Dar ce e cu asta? Nimic…doar o simpla filozofie in fata unui pahar cu apa!

pahar cu apa

 
14 comentarii

Scris de pe Aprilie 6, 2008 în Diverse, Science...

 

Etichete: ,

Vista in coreeana

Am trecut azi printr-o experienta relativ unica. O prietena m-a sunat sa ne vedem insa inainte de a ne refugia la o terasa am avut de rezolvat o problema mai dificila…Initial nu a sunat foarte greu: sa facem internetul sa mearga pentru o chiriasa a prietenei mele venita din Coreea. Mi-am zis…nici o problema…o sa comunicam in engleza.Insa comunicarea nu a fost usoara(mai degraba inexistenta)…in romana nu stia decat: „buna ziua” si „la revedere” iar in engleza vocabularul se rezuma la: „ok”, „program” si normal universalul „Internet”.

Partea si mai amuzanta era ca pe laptop avea Windows Vista in coreeana, normal. Penibilul situatiei este greu de descris…imaginati-va oameni care se uita unul la altul si nu se inteleg in nici o limba. Dupa multe multe telefoane, prietena mea a reusit sa dea de un functionar amabil de la RDS, care s-a oferit sa ii dea cateva indicatii de configurare.

Cred ca s-a intamplat in cele din urma o minune, caci mai mult pe bajbaite, a reusit sa introduca pe undeva la Network Settings username-ul si parola si Internetul a mers. Ar fi fost de preferat un shut down sau un restart dar coreeana nu prea intelegea. La auzul cuvintelod „Shut Down”, „Restart” ea zambea fericita!

Ce puteam sa mai spun…”La revedere”..asta a intels cu siguranta si mi-a facut cu mana!

 
5 comentarii

Scris de pe Septembrie 16, 2007 în Science...

 

Ma droghez cu Internet

Aproximativ trei zile am deschis un calculator pustiu, limitat. Nu aveam in el decat minunile adunate de ceva ani si cateva joculete plictisitoare. Insa ma simteam ca si cum as fi stat in fata unei porti inchise si nu puteam sa intru oricat m-as fi straduit. Incercarile repetate de resetare a modemului si de a umbla pe la firele ce-mi aduceau drogul sub ochi au fost inutile. Ma gandeam: „calm! nu dispera! O sa se repare!”. Insa am avut momente cand am simtit ca depresia chinuitoare de anul trecut ma cuprinde din nou. Luni seara m-am refugiat in camera mea si simteam ca vreau sa evadez. Imi venea in cap reclama stupida, de la C-Zone parca, si replica de final: „Acum sunt liber!”.

Azi de dimineata au venit doi indivizi plictisiti de viata parca, si mi-au umblat pe la cabluri si minune…INTERNETUL merge. Am simtit drogul cum mi se scurge  prin vene cand am vazut ca beculetele de la modem se aprind din nou.

As vrea sa spun ca am exagerat in acest post si am grait ca o paranoica snoaba si rasfatata. Dar nu e asa. Lumea mea ar fi cu siguranta mult mai trista si as fi mult mai izolata daca nu m-as droga cu INTERNET. Imi pare rau, sunt dependenta…

 
4 comentarii

Scris de pe Iunie 6, 2007 în Science..., Zi de zi

 

Vise de noapte

Creierul uman este fantastic! As vrea sa stiu cum functioneaza de creaza noapte de noapte asemenea scenarii. As vrea sa existe o masinarie care sa poata transpune un vis intr-un filmulet. Asa as avea mii si mii de filme cu mine (ce narcisista sunt!!!); dar lucrul absolut fabulos este ca nu sunt neaparat filme cu mine, ci filme cu mine si altii (pe care poate ii cunosc, poate nu o sa ii cunosc vreodata) implicati in situatii atat de neobisnuite. Ce inseamna neobisnuit? Ei bine, neobisnuitul este o minune la care visezi ziua, in amiaza mare, in timp ce te holbezi cu ochii la tavan. Nu pot sa descriu valul de bucurie pe care l-am simtit intr-un vis atunci cand l-am imbratisat pe Spider-Man (yes, I’m obsessed!).

Dar ca sa nu ma rezum la aventurile mele cu eroii benzilor desenate, as vrea sa dedic acest post unui jurnal ciudat in care am scris cam 3 ani de zile. Nu imi povesteam aventurile de zi cu zi pentru ca nu aveam ce sa povestesc, ci aventurile mele nocturne, din lumea viselor. Am obtinut astfel o colectie de mici povestioare trasnite, sau triste, ce m-au dus de la extaz la disperare uneori. Anul trecut am renuntat sa mai scriu pentru ca mi-am dat seama ca visele mele devin mult prea personale pentru a fi povestite unui caiet. Nu mi-as fi dorit ca cineva sa imi gaseasca intr-o zi caietul si sa descopere partile mele ascunse pe care le maschez zi de zi atat de bine.

Visele mele de acum difera fata de cele povestite in caiet. Parca totul a ajuns la o extrema…Nu stiu daca am cosmaruri, pentru ca visele mele, deloc frumoase, nu ma mai sperie. Am visat zilele trecute ca trebuia sa fac baie intr-o cada plina cu cioburi si ma taiasem peste tot. Ignoram insa sangele ce mi se scurgea pe picioare si imi scoteam cu nepasare cioburile din piele. Nu era nici durere, nici disperare; tratam totul ca pe un fapt normal, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

Am si vise ceva mai placute, daca pot spune asta.Mi se intampla uneori sa visez aceeasi persoana cam 3-4 zile la rand. O da…cine spunea ca visele nu te pot face si fericit? 😀 E frumos sa vezi un chip de care iti e dor sau sa saruti buzele pe care le vrei atat de mult…

Uneori abia astept sa ma culc, mai ales cand mi-e dor de cineva sau de ceva deoarece stiu ca nu o sa fiu dezamagita si creierul meu o sa imi dea ceea ce vreau…chiar daca e doar o iluzie. Uneori sunt bune si alea!

 
16 comentarii

Scris de pe Mai 14, 2007 în Diverse, Science...

 

Intrebari

Toata viata ne punem intrebari. La unele aflam raspunsul in timp iar altele vor ramane pentru noi eterne enigme. Nu vorbesc in acest post despre marile intrebari existentiale gen: exista Dumnezeu, unde ne ducem dupa ce murim etc. Nu, e vorba de intrebari simple…in aparenta.

M-am decis sa scriu acest post dupa ce am vazut la tv zilele trecute un reportaj despre un tip care a primit diploma de geniu. Insa nu pentru ca descoperise cine stie ce ci doar pentru ca era foarte informat. Cu alte cuvinte, omul a inceput sa isi puna intrebari gen: cum merge un televizor, de ce ne circula sangele prin vene, cum functioneaza un ceas etc. Si astfel a inceput sa invete, si a tot invatat pana a ajuns un fel de enciclopedie umana.

Cate intrebari din astea nu am si eu…vreau sa stiu de ce se pune praful pe mobila, ce e praful, de ce ochii sunt caprui, albastrii, verzi, negrii si nu sunt rosii, de ce parul nu creste albastru, cum s-a masurat de exemplu viteza luminii, cum se aprinde becul atunci cand apas pe buton, de ce sapunul respectiv detergentul curata, cat de mica putem rupe o bucata de hartie, de ce ma vad in oglinda, de unde stiu ca imaginea mea din oglida nu este complet diferita de cum ma vad ceilalti, cum ar arata alte culori daca ar mai exista, mai exista altele? si multe alte intrebari din astea….

Sigur raspunsuri stiintifice exista pentru toate si as vrea sa le stiu. Dar sincer cred ca mi-ar fi lene sa inteleg o exlicatie cu protoni, electroni care se cioncnesc etc. As vrea ca totul sa mi se para simplu, natural, nu un text stiintific care imi intra pe o ureche si imi iese pe alta…da…stiu ca vreau multe!

 
9 comentarii

Scris de pe Octombrie 2, 2006 în Science...