RSS

Arhive pe etichete: Inception

Jurnalul cinefilului roman (I) – Despre initiere

film

Mie imi place sa ma uit la filme. M-a apucat boala asta acum vreo 3 ani cand m-am dus cu un amic sa vad „Inception”. Sincer, eu nu prea vroiam, si i-am zis „ba, stii nu prea le am eu cu filmele. Adica ma mai uit si eu la filme dar mai rar asa. Nu am mai fost la film de prin 2007 sau sa fi fost 2008 cand am vazut „Transformers”. Ala da film, actiune, femei!” Amicul s-a uitat cam stramb la mine si mi-a zis: „Frate, daca nu iti place iti fac cinste cu o bere ca te-am facut sa pierzi timpul.” Va dati seama ce mi-a trecut prin minte atunci „Evident ca o sa spun ca nu mi-a placut ca sa dea fraieru’ berea.” Si atunci s-a intamplat sa am revelatia. Eu eram obisnuit cu filme simple: o explozie (pac-pac), niste gagici si un happy-ending. Am stat cu mintea mea simpla de atunci sa inteleg cum e sa visezi ca visezi si cum privesti visele ca pe niste foi de ceapa. Am iesit traznit din sala de cinema si sincer, a fost singura data in viata mea cand m-am dus de mai multe ori sa vad un film. L-am vazut de vreo 4 ori ca sa inteleg ceva.

S-a desteptat ceva in mine din ziua aia si am inceput sa nu ma mai joc ca disperatul CS in retea cu peirde-vara astia de la bloc. Mi-am luat multe din filmele din top 250 de pe imdb. Intai pe astea noi ca sincer nici acum nu am rabdare sa vad un film mai vechi de 1980. Nici nu cunoscuse taica-miu pe mama atunci, ce sens
ar avea? Si am petrecut in anul ala cam doua-trei seri pe saptamana uitandu-ma la filme. Nu mai ieseam in fiecare seara cu baietii la berica sa vorbim despre fotbal si femei si m-am refugiat pe canapea cu o cutie de bere si niste popcorn.

As vorbi mult daca ar fi sa spun ce filme mi-au placut si de ce. Adevarul e ca mie imi plac filmele si au ajuns sa imi placa actori dar daca ma pui sa iti spun asa elaborat de ce, nu prea imi gasesc cuvintele. Cand ma mai  intreaba cate unu de ce mi-a placut un film ii spun ca e bun domne si nu prea are cum sa ma contrazica. In definitiv daca filmul are nota 8.0 pe imdb de ce sa ma mai justific?

Eu de firea mea sunt un baiat simplu si prietenii mei sunt la fel de simplii ca si mine, dar cu toate astea am inceput sa simt nevoia aia acuta de a vorbi cu cineva despre filme. Si asa mi-am facut eu cont pe cinemagia.  Majoritatea sunt librici de aia de 17 ani care au vazut doar „Twilight” sau mai stiu eu ce abominatie dar si oameni cu care mai schimb pareri inteligente. Mi-am dat seama ca mie imi place sa comentez mult cand e vorba de un film si sa le spun cand e filmul bun sau prost.

De vreo 2 ani a inceput sa ma intereseze si cate Oscaruri are un film si ce actori sunt premiati. Mie unu imi  place Morgan Freeman si asa ma bucur ca apare in cam toate filmele mele favorite. Cand am fost asta vara la „The Dark Knight Rises” cu amicul meu, ala de m-a dus la „Inception”, i-am zis tare „uite-l ma pe GOD!”. S-a
uitat la mine si a ras si oamenii din sala s-au incruntat. Am tacut pana la sfarsit dar daca stai sa te gandesti, oare alora din sala nu o sa le ramana fixate in minte cuvintele mele? Sa luam slabatura de muiere tocialara de langa mine care avea tricou cu Star Wars alea vechi. Crezi ca nu i-am introdus eu in minte un mesaj subliminal si nu s-a dus aia acasa si si-a luat de pe torente cel putin 3 filme cu Morgan Freeman? Am invatat subtilitati de cand ma uit la film si simt uneori ca pot sa ii manipulez si pe aia care nu au avut revelatii, asa ca mine.

Imi place destul de mult cum am ajuns sa gandesc si cine sunt. Pot sa zic ca am invatat multe si simt uneori ca e de datoria mea sa le zic si la aia mai prosti de unde sa inceapa. Le-am zis alora de la bere sa se uite si ei la filme ca „Inception”, „Shawshank Redemption”, „Se7en” sau „Salvati Soldatul Ryan”. Si am petrecut seri intregi intre natangii astia povestindu-le ce am mai vazut eu si ma simt implinit. Mi-a zis nea Tudorica sa ma fac critic de film dar stiu ca eu nu prea le am cu slovele. Adica sa spun ca e bun sau nu pot, dar in rest…eu sunt un baiat mai simplu.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Ianuarie 17, 2013 în ciudatenii, Cotidiene, filme

 

Etichete: , ,

Inception sau povestea visului din vis

Inception s-a anuntat ca fiind cel mai inteligent film al verii si, de ce nu, capodopera lui Christopher Nolan. Primul atu este cu siguranta tema: cum ar fi daca cineva ar avea acces la visele tale si ar putea astfel sa iti fure cele mai ascunse idei? Al doilea punct forte l-a constituit distributia de exceptie: Leo DiCaprio, nu mai are nevoie de nicio prezentare (unul din cei mai valorosi actori in opinia mea, caci a depasit cu mult pragul de pustulica amorezat din Titanic), Joseph Gordon-Levitt (care si-a rascumparat cu succes greselile de G.I. Joe: The Rise of the Cobra), Ellen Page, intotdeauna aratosul Cillian Murphy, Marion Cotillard si Michael Caine.

Inception e greu de povestit pentru ca inainte de a fi un film este o provocare a mintii si un spectacol vizual. Fara sa spoluiesc inutil, linia mare a plotului se poate rezuma in cateva cuvinte. Se dezvolta o tehnologie care permite mai multor subiecti sa isi impartaseasca visele si de aici apare dilema fundamentala, cum ca visele sunt doar un decor, un scenariu tesut cu multa indemanare de subconstientul nostru. Cobb (Leo DiCaprio) este un hot al ideilor din vis si in acelasi timp un figitiv urmarit. In cautarea sa disperata de a obtine izbavirea si de a se intoarce la copiii sai accepta cea mai dificila misiune din cariera sa: implantarea unei idei, prin vis, in mintea unui puternic om de afaceri…cu alte cuvinte inception.

Inception nu este un film complicat pentru ca l-ai putea asemana cu un Lynch sau cu un film de avangarda. Ca sa ma fac mai clara, Nolan nu a vrut sa faca un film pe care sa il priceapa doar aia cu IQ peste 120. Nicidecum. Inception este un film complicat pentru ca  este greu de urmarit si te face sa iti tii atentia ridicata la cote maxime de frica sa nu cumva sa omiti un detaliu cat de mic si sa te pierzi undeva printre straturile paralele de vise.

S-a vorbit mult despre originalitatea creatiei lui Nolan. Da, e adevarat ca dau dreptate celor care spun ca ideea de „lumea e un vis” a mai aparut si in alte filme, un bun exemplu fiind Matrix. Sincer, nu vreau sa discut despre credite de autor si despre cine s-a gandit la asta primul. Filmul lui Nolan nu e original pentru ca a introdus ideea de mai sus ci pentru ca o dezvolta intr-atat incat ajungi sa te pierzi intr-un paienjenis de idei si de intrebari pe care nu ti le-ai pus vreodata. Maxima mea favorita ramane cea conform caruia „o idee este precum un virus care iti otraveste mintea” si te poate indrepta catre absolut orice, chiar si catre moarte. De asemenea, filmul abunda in concepte de genul subconstientul genereaza proiectii asemenea unui sistem de aparare, care nu vor ezita sa lupte cu orice nu este natural intr-un vis. Deci si un vis se deruleaza conform anumitor standarde si dupa un anumit algoritm, chiar daca aparent am tinde sa credem ca  in stare pura subconstientul functioneaza haotic, intr-un micro-univers in care nu exista niciun fel de bariere.

Trecand peste subtratul filozofic al filmului simt ca as avea totusi ceva de reprosat lui Nolan. E un regizor complex, fabulos, mai mult decat inteligent dar mi se pare total impersonal. Pe tot parcursul Inception ma asteptam sa ma rupa in bucati scenele de intalnire din vis intre Cobb si Mal, fosta lui sotie. Povestea de dragoste intre ei, substratul filozofic de „suflete batrane” ar fi trebuit sa imi stranga inima si sa ma doara la propriu. Fara sa vreau am comparat cu scenele de dragoste din vis din Shutter Island si mi-am amintit cum aproape mi s-au umezit ochii la scenele cand iubita  se transforma in cenusa in bratele lui Teddy Daniels (tot DiCaprio).

Nolan e un regizor bun dar este cu siguranta sumbru. Nu stiu de ce, dar o parte din mine il vede inca in atmosfera aia apasatoare din Gotham City si din pacate, simt ca nu se poate detasa. Nu spun ca Inception trebuia sa aiba loc pe Campiile Elizee si in jur sa zburde inorogi si fluturasi, dar tenta permanenta de gravitate excesiva tinde sa ma oboseasca la un moment dat.

Ca o concluzie finala despre Inception, merita vazut o data si daca simti ca ti-a scapat ceva pe drum, chiar si o fractiune  despre care simti ca nu ai inteles cum a intrat in puzzle, atunci ia filmul de la inceput. La sfarsit o sa cazi pe ganduri si probabil o sa iti pui intrebari despre propriile tale vise si o sa cauti adanc in subcontient idei ascunse care te macina precum un cancer.

 
12 comentarii

Scris de pe August 2, 2010 în Critica de Film

 

Etichete: ,