RSS

Arhive pe etichete: Twilight

Remember Me… not

Mi s-a intamplat duminica seara sa doresc sa urmaresc un no-brainer, genul ala de film slabut ce reuseste mereu sa ma amuze prin doza de umor  involutar. M-am decis sa incerc ceva nou si sa ma indepartez de izvorul nesecat de lacrimi numit Nicholas Sparks (vezi abominatii siropoase gen „Dear John„, „A Walk to Remember„, „Sweet November” sau „The Last Song„). Zis si facut, asa ca m-am apucat sa urmaresc, destul de sceptica ce-i drept, unul din ultimele filme ale lui Robert Pattinson.

Remember Me” incepe destul de furtunos, cu o crima brutala, o fetita fiind obligata  sa isi priveasca mama impuscata mortal pe un peron de tren. Ei bine, inceputul este cu siguranta singurul moment care iti provoaca un mic sentiment de parere de rau fata de copila indurerata. Daca imi ascultam vocea interioara inteleapta care imi soptea disperat in tampla „APASA PE CLOSE!!!”, poate ca peste 2 ani mi-as fi adus aminte de o frantura dureroasa din „Aminteste-ti de mine„.

Romance-ul de proasta calitate, cu discursuri despre luceferi, plimbari de manuta la lumina serena a lunii si juraminte fierbinti in pivnita bunicii, este la un moment dat savuros si amuzant, dar in „Remember Me” nimic, dar absolut nimic, nu este placut vederii. Pattinson umbla pocit in bataie 2 treimi din film,  sufera de o drama launtrica a unui frate mort (pe principiul orice erou trebuie sa sufere o drama) si este mereu in conflict cu tatal sau, un Pierce Brosnan penibil si plictisit. Povestea de dragoste intre el si ea nu stiu inca daca si cand a inceput. Pentru el totul a inceput ca un fel de provocare, caci in definitiv ea este fata politistului care il snopise in bataie. Ea,  sincera, frumoasa, o luptatoare (caci isi infrunta tatal ingrijorat numai ca sa petreaca timp cu iubitul), se indragosteste pe loc, precum o fana Twilight as zice, de chipesul Pattinson, care ii tine grijuliu capul, in timp ce vomita betia de azi noapte in toaleta.

Povestea de iubire consta in cateva scene  de amor fierbinte si pe la sfarsit un „I love you” chinuit. Avand ca laitmotiv un citat al lui Ghandi „whatever you do in life will be insignificant. But it’s very important that you do it” (asa ca suna bine), el isi incheie existenta tragic, la 11 septembrie, intr-unul din turnurile gemene.

Concluzia finala am tras-o din ultima scena din film cand ea zambete melancolic amintindu-si de el: clar, orice au facut realizatorii din acest film este insegnifiant, dar cu siguranta a fost importat caci multe fane Twilight au salivat intensiv timp de 2 ore.

Reclame
 
Un comentariu

Scris de pe iulie 6, 2010 în Critica de Film

 

Etichete: , ,

Amantul perfect

„When you live forever… you can fuck eveyone”, spune motto-ul variantei porno Twilight. Da exista! Nu ma credeti? Google search. Nu mi-am dat interesul sa privesc, pentru ca prin definitie nu prea servesc pornaciuni. No sir, sunt la fel de plictisitoare ca si filmele dupa Dan Brown.

Motto-ul aberant de mai sus m-a facut sa zambesc azi in metrou in timp ce in casti imi canta Bryan Adams. Oare vicecontele de Valmont ar fi adoptat ineptia drept citat personal? Oare Valmont ar fi amantul perfect? Gandul acesta m-a facut sa-mi curbez buzele intr-un zambet provocator si sinistru. Doamna din fata se uita insistent la catarama de la cureaua mea. Mi-am tras bluza mai jos si mi-am continuat sirul gandurilor.

Daca ar fi sa intalnesc vreodata amantul perfect reactia mea ar fi cel putin ciudata: l-as lua de brat si i-as spune ca eu sunt cel mai bun confident al sau. A friend in need, a friend indeed…a friend with weed is better. 🙂 Nu, nu as vrea sa fiu o victima sau o aventura pentru amantul perfect pentru ca nu as vrea…sa fiu efemera.

Amantul perfect e un conglomerat de senzatii si perceptii de-a lungul traiului meu de pana acum. Categoric e un „bad boy”. Il vad uneori sprijinit de un copac in timp ce isi aprinde tigarea. Mi-am dorit intotdeauna sa foloseasca bricheta grea de otel pe care a primit-o cadou de la mine. Si vorbind despre tigari el poseda aroma pe care am identificat-o cam de 2 ori pana acum. Tabac + parfum fin. Doar ca el nu e proful meu de mate…cred ca e ceva mai mult, daca se poate. Oare farmecul in sine are un parfum? (si nu ma refer la deodorantul romanesc Farmec) Categoric, el mirose a farmec. Si categoric el probabil ca ar fi in stare sa o seduca si pe Ea, separand-o macar pentru o noapte de un iubi mic si prost. Mai mult ca sigur ca nu ar fi o razbunare personala, caci nu sunt marchiza de Merteuil, iar pe „prietenul meu cel mai bun” nu l-as folosi niciodata ca o unealta. Ar fi prea valoros pentru mine doar ca sa „sap cu el”.

Pasiunea mea ciudata pentru „unrequited love” mi-a cam dictat toate alegerile de pana acum. Tin minte si acum ziua cand la testul de personalitate „What X-men lover are you” mi-a iesit Wolverine. Si tin minte motto-ul care imi sta pe creier precum un pitic mic si….fascinant, de aceasta data: „Unrequited love is the sexyest thing there is.” „Atunci tu esti sexy” mi-a spus amantul perfect in timp ce mi-a turnat inca un pahar de vin. M-am vazut terminand vinul, zambind ironic si indreptandu-ma spre casa.

Eram inca in metrou si doamna din fata inca se holba la catarama mea cu cap de mort. Am vazut ca incearca sa spuna ceva, dar volumul puternic de la player ma impiedica sa deslusesc ceva. Mi-am scos o casca din urechi si am dezlusit misterul buzelor ei…”slitul”. „Poftim?”, am intrebat. „Vi s-a descheiat slitul”. M-am uitat rusinata sub catarama ca sa descopar un fermoar putin rebel dar in niciun caz deschis generos. Am rosit putin si i-am explicat ca asa sta el de obicei. M-am indreptat spre usa tragand discret de fermoar…

 
Un comentariu

Scris de pe decembrie 4, 2009 în Cotidiene

 

Etichete: , , , ,

The Vampire Diaries

the-vampire-diaries-poster

Cred ca nu am avut niciun motiv solid ca sa ma uit la „The Vampire Diaries”. Doar ca Irina mi-a povestit odata ca fac misto de Twilight intr-un episod si mi s-a parut relativ amuzant. Daca pana si vampirii fac misto de Twilight, vai de steaua lucitorilor.

Revenind la „The Vampire Diaries”, plotul este relativ arhicunoscut si epuizat, dar cred ca mai merge inca o variatiune pe aceeasi tema, mai ales daca actorii sunt frumosi si povestea devine treptat din ce in ce mai palpitanta. Pe scurt, Stefan si Damon Salvatore, sunt doi frati vampiri, care dupa ce au cutreierat lumea in lung si lat se hotorasc sa revina in orasul din care sunt originari. Si aici surpriza, intalnesc o fata, Elena, care seamana izbitor de mult cu Katherine, femeia frumoasa de care erau amandoi indragostiti pe vremea cand erau inca oameni. De aici urmeaza un traseu un pic twilightist… Stefan merge la liceu, el si Elena se indragostesc, and more, el fiind baiatul bun, nu se hraneste cu sange uman.

Damon, pe de alta parte, baga spaima in cam tot orasul. Se inmultesc victimele in urma ciudatelor „atacuri de animale salbatice”, si abia prin episoadele 4-5 aflam ca locuitorii oraselului incep sa banuiasca ce se intampla si se pregatesc de vanatoarea de vrajitoare.

Imi place la nebunie „The Vampire Diaries”, chiar daca e doar un serial cu adolecenti si vampiri frumosi. Personajele sunt tridimensionale si bine conturate. Elena nu este nici pe departe tampita, si nici irevocabil indragostita de Stefan. Gramul de independenta pe care il detine m-a facut sa-mi spun in gand „Go Girl!”. Stefan e baiatul bun din fiecare poveste, dramatic, cu un trecut sfasietor, dar ii dau si lui o bila alba pentru ca a marturisit ca filmul lui favorit este Taxi Driver.

Damon mi s-a parut un cliseu in primele episoade. Ok, inteleg, e rau…asa si? pentru asta ar trebui sa ma cucereasca? Recunosc ca nu m-a cucerit nici macar atunci cand a facut misto de Edward Cullen. But it just happened…a fost suficient sa il vad dansand pe Depeche Mode cocotat pe scari, cu camasa desfacuta si sticla de Jack in mana. Ohh, asta da vampir original! Cand ma scoti si pe mine la o bauta, draga Damon!

 
8 comentarii

Scris de pe octombrie 24, 2009 în Critica de Film

 

Etichete: , ,

Azi citim

De cateva zile un pitic mic imi tot topaia pe creier; spunea citeste Nietzche, ai putea sa fii surprinsa, ar putea sa iti placa si poate ca in sfarsit o sa intelegi… Piticul mic m-a chinuit rau intr-o zi si m-a pus sa caut mult pe wikipedia si apoi pe google ca sa vad si eu ce graieste Zarathustra. Nu mi-a fost greu sa gasesc si eu „Thus Spoke Zarathustra” asa ca mi-am si inceput lectura. Un singur impediment, monitorul. Nu, nu imi place sa citesc la calculator. Simt ca ma dor ochii si cred ca nici daca nu mi-as ignora usorul astigmatism si mi-as pune ochelari nu m-as simti mai bine. Asa ca iata-ma azi, prin Romana, irosind cu mare folos 2 ore prin Carturesti si Diverta.

Am intrat intai in Carturesti, pentru ca stiam ca aici se gasesc de toate. Si credeti-ma dragii mei, nimic nu e mai placut decat sa rasfoiesti carti. Atentia mi-a fost intai captata de raftul de pe la litera N, unde era ceva din colectia Nabokov. Frumoasa mea Lolita mi-a luat ochii imediat, si dupa ce am mai rasfoit-o putin (asa sa gasesc replicile pe care le stiu pe dinafara), mi-am indreptat atentia spre „Invitatie la Esafod„. You could be my next one mi-am spus dupa ce am studiat-o putin.20070112121815esafod

La etaj am gasit in sfarsit raful de filozofie-psihologie dar nu a fost sa fie.  Am gasit doar „Cazul Wagner” si „Amurgul Idolilor„. Nu domne, nu! Ich will Zarathustra!  Asa de plictiseala, am mai rasfoit putin o enciclopedie criminal celebri si m-am infiorat putin, in spcial de creativitatea celor de prin Evul Mediu si perioadele imediat urmatoare.

M-am bucurat enorm sa gasesc si Diverta deschisa duminica. Stiu ca nu m-am uitat atent dar nu am vazut unde au mutat micul raion de IT. Doar marketing si carti aseiste. WTF??? Mai sunt si oameni care nu termina ASE-ul.

In raionul de beletrisca am gasit ca de obicei de toate, afara de ce imi trebuie mie, normal. Aici nu aveau decat „Cazul Wagner„. Nu, eu vreau Zarathustra! Aici o sa izbucnesc, o sa explodez pentru ca nu mai pot. Cand m-am intors ce-mi vad ochii. Pe asta.  edward-cullen

Nu vreau sa fiu rea sau snoaba, dar m-am saturat ca de fiecare data cand ma uit dupa o carte sa il vad pe Edward. Nu, nu vreau sa aflu totul despre familia Cullen, nu vreau sa aflu ce face Bella si in niciun caz nu vreau sa-i vad moaca in spatele cartilor scrise de Platon, Kant si Nietzche. Imi pare rau, nu vreau sa incep sa-i urasc, asa ca expuneti-i mai cu mila.

Revenind la ganduri mai placute, ce-mi place mie la Diverta sunt enciclopediile. Am rasfoit o enciclopedia a fenomenelor paranormale (momentan sunt obsedata de numele corabiei misteroase Mary Celeste), si o minunata enciclopedie a evolutiei costumelor de-a lungul secolelor. Uneori cred ca mi-ar fi placut sa traiesc in alt secol si sa renunt cu placere la tinuta mea old school. Macar as fi avut fustita impunatoare si frumoasa si nu mi-ar mai fi reprosat nimeni ca umblu cu dresul rupt.

To conclude: I needed this.  Si ar fi placut sa vin in fiecare duminica cu 2 ore mai devreme la intalniri doar ca sa ma uit la carti. Deci, cine vrea sa iesim duminica viitoare..?  🙂

 
5 comentarii

Scris de pe august 16, 2009 în Cotidiene, Cultura

 

Etichete: , , , ,

Tie de ce iti plac vampirii?

Ne plac pentru ca sunt fascinanti. Au pielea neteda si alba, ochii sticlosi si luminosi ca cei de felina si o dantura…sa zicem cel putin de invidiat. Vampirii sunt un  fel de monstrii frumosi, senzuali si intelepti pe care adoram sa ii urmarim ori de cate ori avem ocazia, fie pe micul sau pe marele ecran.

Eu una sunt curioasa daca monstrii insetati de sange s-au nascut odata cu Bram Stocker, sau daca mitul ar fi existat cu mult inainte, doar ca nu a avut cine sa il „mulga” incat sa-l faca pur si simplu comercial.

Atunci cand existau doar vechile mituri populare despre spiritele rele ce reveneau din mormant pentru a-i chinui pe cei vii, sunt convinsa ca nu existau fanatici care sa asprire la nemurire, sau la saruturi senzuale pe gat de la buze rosii si insangerate. Oh, well…timpurile s-au schimbat si vampirii au devenit o fantezie aproape necesara. Iata ce categorii remarcabile am intalnit pe micul si marele ecran:

Dracula

12754__dracula_l Poate cel mai apropiat vampir de traditiile populare (nu e de mirare, caci e si cel mai „batran”) a reusit pur si simplu   sa ia mintile regizorilor de la inceputul secolului 20 pana in prezent. Trista poveste a vampirului indragostit a reusit sa infioare si sa sensibilizeze in acelasi timp masele. Cu Dracula s-a nascut cultul vampirului. Sta retras in intuneric, alb si palid, de o tristete profunda vampirul este in acelasi timp o bestie, caci se transforma in  lup, sobolan sau liliac, cele mai marsave creaturi asa cum spunea profesorul Van Helsing. Sa nu uitam insa ca intr-un vampir, chiar si asa malefic precum Dracula, a ramas un dram de umanitate…ah amore!

Cronicile Vampirilor

cruise_lestat_2Pana sa apara fenomenul „Twilight” cam toate adolescentele goth erau in secret indragostite de Lestat. Nu neaparat de crudul si fermecatorul personaj interpretat cu maiestrie (nu mi-e rusine sa spun) de Tom Cruise, ci mai degraba de vedeta rock din „Queen of the Damned”. Recunosc si eu, ca vampirii lui Anne Rice sunt vampirii mei favoriti. Sunt personaje de un clasicism rafinat, care se misca unduitor, dar fara a da intr-un „slow-motion” putin penibil. Intrunesc tot ceea ce inseamna frumusete gothica, dorm in scrie captusite cu purpura, se ascund de soare, canta melancolic si sublim la vioara (sau hai sa mentionez si vocalul – cu referinta la Marylin Manson), fiind totodata, ca si in cazul contelui Dracula, monstrii. Da dragii mei, si Anne Rice ne aminteste ca vampirii nu sunt catelui gothici de companie.

From Dusk Till Dawn

FromDuskTillDawnUite cum sa sta treaba…hai sa uitam ca vampirii sunt frumosi, ca au totusi un suflet, ca mor de fiecare data cand ucid si ca inca mai plang dupa iubirea pierduta.  In atingerea baghetei lui Quentin Tarantino au iesit niste vampiri teribil de petrecareti, care se ascund intr-un bar, mai mai ca fac bai cu tequila si danseaza formidabil pe mese. Eh, din pacate, atunci cand soarele apune vor sa cineze si atunci renunta putin la a mai fi prietenosi si devin urati ca dracu, niste monstruleti cu bot de sobolan si teribil de insetati…dar nu de tequila.

30 Days of Night

30-days-of-nightDin seria cu vampiri rai si urati am ales sa mai vorbesc despre cei din 30 Days of Night. De ce mi s-au parut speciali? Ei bine, nu sunt vampiri care dorm in cavoul bunicii si nici nu stau ca rozatoarele prin canalurile metropolei. Avand un grad de inteligenta ceva mai ridicat s-au gandit sa se mute in Alaska si asa pot sa profite linistiti de 30 de zile de noapte in timp ce mesteca la omuleti. Da, si ei sunt uratei, cu o aliura putin antica, dar in definitiv raman la esentele vampirismului: monstruleti agresivi!

new-twilight-images-of-bella-and-edward12Twilight

Inchei prezentarea mea de tipologii vampiresti cu vampirii vegetarieni din Twilight. Cred ca in esenta povetea e doar un chick flick care se vrea a fi un fel de poveste de dragoste imposibila (asa cum este cazul Contelui Dracula), doar ca a fost adaptata cu zorzoanele de rigoare incat….sa straluceasca! (da, la propriu, vampirii din seria Twilight stralucesc…). Eu am rugamintea sa nu ii mai numim vampiri doar pentru ca musca din niste caprioare ranite  si au look nitelus mai gothic. S-a vrut  ca Twilight sa  aduca niste vampiri mai pasionali decat Dracula si mai umani decat bietul Loius, din Interviu cu un Vampir. Din pacate ne-a adus niste personaje lucioase si….si cam atat!

 
18 comentarii

Scris de pe iunie 15, 2009 în Critica de Film, Enigme, Entertainment

 

Etichete: , , , , , , , ,